O doză de nebunie

Despre dragoste si alte minuni care ne fac viata mai frumoasa

2011-12-29T11:48:00.001+02:00

Nu ma loveste foarte des sinceritatea, cel putin nu in mediul virtual dar si atunci cand ma loveste dau din casa tot. Din cand in cand e bine sa ne exprimam sentimentele, ideile, filosofiile de viata fara a tine cont de eventuale conflicte de idei, reactii negative si semne de intrebare ulterioare.
Poate pentru ca toti copacii sunt desfrunziti, pasarile cu cele mai frumoase triluri au plecat in tarile calde, cerul e mohorat, vremea e rece, cetoasa, ploioasa (un decor foarte flower power)...m-am hotarat sa vorbesc despre ceea ce inseamna pentru mine ideea de dragoste. Si nu am de gand sa vorbesc ca o pustoaica inamorata de ultimul crush, ci am de gand sa spun ce inseamna asta pentru mine in sensul cel mai general si cel mai profund al cuvantului.
Ce este dragostea? Grea intrebare. Oare acest sentiment poate fi totalmente descris prin cuvinte, poate fi oare de ajuns un singur cuvant? Eu cred ca totusi nu. Este unul din simtamintele acelea interioare, umane, divine, pentru care fiecare dintre noi are o definitie proprie, deoarece fiecare dintre noi este o farama unica dintr-o dragoste universala , menita a radia la randul ei dragoste.
De altfel, mai cred ca intalnind de-a lungul destinului nostru persoane de care ne legam sufleteste descoperim treptat sensul profund al dragostei si, cu atat mai mult ne e mai greu sa definim acest simplu cuvant. Acest probabil prim cuvant.
Descoperim treptat-treptat cine suntem noi, eul nostru profund ascuns dincolo de invelisul superficial, de aparente si robotizari zilnice si in felul acesta pare ca se aprinde cate un beculet in tunelul intunecat in care ne tarsaim pasii grei cu fiecare individ care ne marcheaza existenta. Ajungem sa zarim totul intr-o perspectiva din ce in ce mai luminoasa. Cu fiecare zambet, cu fiecare privire, cu fiecare tacere, cu fiecare rasarit sau apus de soare, cu fiecare clipa...simtim ca ne tresare tot mai mult inima si suntem inundati de caldura si bucurie, o bucurie pe care vrem sa o urlam, sa o daruim, sa o improscam. Si...cu fiecare pas simtim tot mai mult nevoia sa privim in jurul nostru si sa multumim.
...chiar daca nu stim exact cui, chiar daca nu stim exact sa spunem de ce, chiar daca inca nu stim sa definim concret sentimentul si chiar daca avem impresia ca nimeni nu ne aude...
E una din acele minuni ascunse in noi insine!:)

Easy to unsew, uneasy to handle

2011-11-24T12:42:00.001+02:00

...cu alte cuvinte: descosi, descosi dar sa nu te incurci in ceea ce descosi

Easy to unsew, uneasy to handle
23.11.2011-24.11.2011

Doom

2011-11-10T13:42:00.003+02:00

Doom
10.11.2011

Scormonind prin geanta

2011-11-04T17:06:00.002+02:00

E ca si cum ai avea o geanta plina de tot...de tot felul de lucruri importante si valoroase si ai fi intr-un loc care-ti provoaca un soi de agorafobie, un loc care te sufoca prin puzderia sa de oameni care se inghesuie in tine. Tii strans geanta si cum ai parte de un moment de liniste, de respiro, o deschizi si dai sa verifici: aia e, aia e...si totusi parca simt ca lipseste ceva. Nu invinuiesc pe nimeni de furt pentru ca nu stiu daca am uitat-o acasa, daca am pierdut-o acolo, in magazin, dupa cearta aia stupida. Sau...De la o vreme parca am devenit aeriana, e ceva ciudat, in neregula, am mereu senzatia ca am pierdut ceva. E doar o senzatie. Din fericire. Din fericire?
Cred ca am pierdut zilnic cate ceva, de cand circul cu acelasi autobuz cred ca mi-a cazut cate o bucatica la fiecare statie, pierzand treptat bucati din mine. Imi amintesc ca acum cativa ani mergeam dus-intors cateva statii bune cu autobuzul asta. Zilnic. La fiecare statie ma indragosteam. Exaltare si pace. Si vis...si geanta era usoara si plina de lucruri vesele pe care n-avea cine sa le fure sau n-aveam cum sa le pierd si doar eu le stiam valoarea.
A sta calm, rezemat de bara, a privi pe geam, a bate din picior uitandu-te la ceas, la coloana de masini bara la bara, din nou la ceas, la nesimtita care nu-mi ofera scaunul si se face ca citeste dintr-o carte, ce-i drept, de duzina, la mosul care pute, la doamna care se vaita...a bate tot mai tare din picior...zilnic, la fiecare statie, ineaca exaltarea si te scarbeste de autobuzul XYZ. Poate daca de maine iau autobuzul YXZ care merge pe ruta A ocolind ruta B a traseului A as scurta putin drumul, sau, daca nu l-as scurta, as scapa de aglomeratia aia sufocanta si de apatiile zilnice si as prinde un scaun liber. Si totusi parca as lua tramvaiul.
Geanta mea parca era mai grea. Am uitat ceva dar e cam tarziu sa ma intorc. De ce e atat de usoara? Nu cumva trebuia sa iau si...
Cu fiecare statie parca ma framant mai mult. Ma oboseste. Cred ca am pierdut ceva...in statia in care am uitat sa ma mai indragostesc, in statia in care mi s-a pus pata pe gagica cu cartea aia nasoala. Cred ca ar trebui sa reinvat sa ma indragostesc. Zilnic. La fiecare statie de cate ceva. Niciodata de acelasi lucru si totusi mereu de aceeasi idee.
Treptat cred ca incepe sa-mi placa sa umblu cu autobuzul XYZ, sa ma reindragostesc mereu la fiecare statie, de cate ceva, niciodata de acelasi lucru.
Din geanta nu mi-a lipsit niciodata nimic dar mereu am uitat ca de fapt aveam tot ce-mi trebuia.

Oameni in pas cu tehnologia

2011-11-01T00:32:00.003+02:00

A fi in pas cu tehnologia a devenit din ce in ce mai necesar, obligatoriu chiar. Daca inainte era un moft pentru cei de la casele mai mari, acum este ceva general valabil, indiferent de statutul intelectual, social etc. Aseara spre exemplu, urmarind un reportaj tv despre geo catcheri (cautatori de comori, hobby ce a luat nastere prin anul 2000 si care consta in a cauta o cutie prin oras/prin padure/prin pustiu pe baza unor indicii primite si, odata ce ai gasit-o a o deschide si a "interschimba" un obiect de acolo cu altul nou, adus de tine, a te semna si...mission completed) am ramas putin perplexa ca acesti oameni se folosesc chiar si prin oras de GPS. Munca pare simplificata astfel, isi pierde din farmec. Mi se parea mult mai misterioasa cautarea pe care o vedeam eu in filme/desene animate cand eram mica si care se baza doar pe o harta, niste puncte de interes, niste indicii pe parcurs si........... "marele X". Poate e doar o parere. Poate cei care sunt uimiti ca mi-am luat telefon care n-are sistem de operare spun ca n-am haz, m-am pierdut in timp (by the way, umbla pe net o poza cu un mesaj ceva in genul "sunt singurul care are senzatia ca din 1990 pana acum au trecut 10 ani?". Ciudat, parca nu-mi vine sa cred ca au trecut aproape 22).
Personal ma exaspereaza situatia cand ies in oras, ne asezam confortabil la un local si cineva il intreaba pe chelner daca are wireless si care e parola. Nu e un nume de cocktail wirelessul asta, stim cu totii. Apoi...exista situatii cand in incercarea de a conversa cu ei, grupurile de baieti par a se tachina si lua la intrecere in a-si arata unii altora noile aplicatii/gadgeturi de pe mobil, in a se conecta la wireless, a depasi un anumit scor la nu-stiu-ce joc si a updata locatia unde se afla pe facebook. Opriti porcariile alea si hai sa socializam si noi, natural! Ok. Ai vazut ultimul episod din RObotzi? Oh, nu, not again. Niciodata nu simt ca am baut suficient de mult sa pot rade la ei. Altceva? Ce ati mai facut? Mmm..mai nimic. Ca in reclama cu constipata.
Prietenul meu se lauda ca vinde ochelari video (ti-i pui la ochi si vezi un film, si nu la tv/pc/cinema ci direct in fata ochilor), baterie solara pt telefoane pe Android si alte chinezarii pe care personal le consider inutile si...cam moft. Acum. Nu stiu daca voi mai afirma acelasi lucru si peste juma de an, un an, doi, trei.

A fi conservator in limite normale nu e un lucru rau. Cu toate acestea sunt domenii/meserii in care trebuie sa fi cat de cat in pas cu tehnologia, de exemplu ca profesor. Daca te limitezi la modul de predare de acum 10 ani e de rau.

Astazi, in timp ce trebaluiam prin casa mi-am amintit de profa mea de chimie din liceu si m-a pufnit rasul. Lucrurile se intamplau prin anii 2005-2006-2007.Tin minte ca din cand in cand ne mai punea si casete video cu filme educationale de pe vremea lu Ceasca, din anii 70-80, naiba stie. Sonorizarea era foarte proasta, de vazut se vedea blurrat parca, toata atmosfera era sobra, niste doamne foarte serioase, silitoare si cuminti tineau eprubete in mana si faceau experimente. Dupa toate acestea ni se aratau moleculele respective, legaturile de carbon ca sa intelegem mai bine reactiile. Coloana sonora polifonica si parca ireala iti facea pielea de gaina, ti se ridica parul pe tine, te panica. Sunetul parca tremura, iti spargea timpanul, in dulcele stil al industriei filmelor de pe vremea aia, in genul coloanei sonore din filmul Baltagul, cand Vitoria ii gaseste cadavrul lui Nichifor in rapa. Noi nu puteam decat sa radem de sonorul terifiant raportat la chestiunile "inofensive" de ni se aratau. Nu parea sa vina apocalipsa de la un singur precipitat alb-galbui. Profa, vazandu-ne atat de "ignoranti" ne lua la rost si ne ameninta ca ne da 3(trei) daca mai radem "aiurea in tramvai" si ca ne trimite "la plimbare in Cismigiu" (Col. Nat.Gheorghe Lazar for the winners!). Daca ne plangeam ca nu am inteles pentru ca nu se auzea bine evident ca noi si nestiinta noastra eram de vina. O citez pe o alta profa, in clipele cand elevii radeau la ora: "Daca va aratam filme cu Stan si Bran va mai intelegeam sa radeti". D`apai doamna, indivizii aia doi, de-a dreptul foarte haiosi, clasici, sunt de pe cand era bunica fata mare. Vrei umor sec, britanic, contemporan si la fel de popular? Aminteai de Mr. Bean macar.
In timp ce unii sunt mai conservatori, la granita demodatului, altii se sparg in figuri. Tare perplexa am ramas cand prietenul meu mi-a spus ca l-a sunat disperata sora lui mai mica (9 anisori, clasa a 2-a) rugandu-l sa o lase la laptop si intrebandu-l daca i-a vazut cd-ul (sau dvd-ul?) de religie. Religie? am intrebat. Da, mi s-a raspuns. Ce pretentii pot avea unii profesori, ce mana in mana sunt cu cei care produc acele cd-uri/reviste care neavand vanzare apeleaza la sireticuri, mituiri cu note de 10(zece) sau (mai rau) le baga pe gat scolarilor din ciclul primar ca nu au incotro! Si "pe vremea mea" veneau profesorii cu fel de fel de reviste ("Terra", "Planeta albastra") dar alea macar erau interesante, invatai ceva din ele, nu ti le baga nimeni pe nas (nu era material obligatoriu la ora) si nu se gaseau pe piata. As mai avea unele lucruri de spus despre "ceea ce e in programa" VS "ce vrea profesorul habotnic sa predea la ora mai sus mentionata" dar prefer sa nu discut despre asta acum, aici. Situatia asta este la polul opus, prefer sa ma uit la video-urile de chimie de pe vremea lu` mama.
Cum e bine sa fii? Cred totusi ca trebuie sa ne pastram o doza de conservatorism, fara a ne plafona si a ramane demodati, trebuie sa fim cat de cat receptivi la nou dar sa nu lasam "noul" (a se intelege "tehnologia") sa ne ocupe tot timpul, sa ne transforme in niste sclavi si sa stim cand sa-i spunem STOP si sa fugim liberi pe campii. Power: OFF. Flower power: ON!

Zbor în adânc

2011-10-26T14:44:00.001+03:00

Zbor în adânc
26.10.2011

Bufnita alba

2011-09-09T01:44:00.000+03:00

Bufnita alba (cadouas pentru o iubitoare de bufnite)
16.08.2011

Despre moralitate si cumintenie

2011-08-17T19:34:00.007+03:00

Mi-era nespus de dor sa scriu, se adunasera prea multe intamplari, idei crete si pitici pe creier ca sa n-o fac...ah, si m-a mai solicitat si "publicul" (doar ala care imi intelege sarcasmul, evident).
Descopar ca in jurul meu co-exista lumi si epoci diferite celei in care traiesc eu, care se ciocnesc de mine. ...nu exagerat, cam ca niste bobarnaci stresanti dar suficient cat sa ma lase uimita.
Iata cum incepe povestea unei interactiuni cu o mentalitate din secolul 19 (nascuta de fapt prin anii `50), de la tara...in urbea Bucurestilor anului 2011.
Intr-o frumoasa zi de primavara, a prosperului an 2011, o epoca de altfel hi-tech si a oamenilor independenti si open-minded, am plecat pe ulita in jos, printre blocurile argintii, la pravalie. Acolo, dupa ce am dat binetele tuturor celor prezenti, am fost abordata de o cunostinta veche, o duduie focoasa in adancul sufletului, de vreo 50 si ceva de ani, care, dupa cele auzite, pare a-si fi regasit fericirea spre finele tineretii numarul 2 . Dupa o viata de singuratate post-divort si-a gasit alinare menopauzei in bratele unui cavaler insurat si cu copii acasa. Nimic anormal pana aici. Sau.....?
Imbratisari si zambete. Long time no see. Depanari de amintiri de pe vremea cand ne-am vazut ultima oara..si...clasica barfa. Ce mai face Cutare, Cutarita, Cutarescu, Cutaricescu? Ce mai face mami/fratele/nepotii etc. Cum merge cu scoala? Ai terminat? Puuuuunct. Fara prea multe detalii care oricum raman amintite doar in CV (nu ca nu i le-as fi spus, dar duduia parea total neinteresata de aceste aspecte care albesc firele de par din cap, iti fac cearcane si riduri si tocesc neuronii), fara prea multe intrebari pe latura profesionala, planuri de viitor, bussiness stuff. Nah, nu e nevoie. Ne pensionam cu totii medical cu o bulina, o maslina duse la doctor si asteptam pensia. Lene mare si acatiste tuturor socialistilor.
Trecem la a doua serie de intrebari...Stiti voi, cum era in oracolele de pe timpurile noastre. Esti pregatit sa trecem la intrebari mai serioase? Alea erau de-a dreptul porno pentru varsta noastra si alea starneau cu adevarat curiozitatea satului...ca doar oracolul trecea din mana in mana pana in fund la doamna si toata lumea afla de cine ii place lu Cutareasca, panarama de Cutareasca, fir-ar coasta ei...
Te-ai maritat? Nu, am 22 de ani, asta planuiesc sa fac pe la 30. Copii ai? (sta putin pe ganduri si se gandeste ca daca am raspuns cu NU la prima intrebare, algoritmul se incheie si raspunsul este NU si la intrebarea numarul 2..stiti voi, ca la info: IF MARITISH=1 THEN BORAC:=1 OR BORAC:=0... si, in fine: IF MARITISH=0 THEN BORAC:=0???). Ii raspund ca NU, nu vreau sa ma gandesc ce depravata as fi fost daca as fi raspuns cu NU la prima intrebare si cu DA la a doua. Stau pe ganduri un moment cu ochiul stang zbatandu-mi-se ca lui Scrat la vederea ghindei si cuget: oare chiar atat de prioritare, de viata si de moarte sunt chestiile astea in momentul de fata? Oare un copil n-are nevoie de un echilibru financiar, un trai cel putin decent, de o educatie pe masura de la niste parinti educati pe masura? Si astea de unde le are? Nu din ceea ce ar fi trebuit sa raspund la seria 1 de intrebari???? Deh..mentalitati diferite, piramida diferita a valorilor, conceptii diferite de viata, tipice femeii de secol 19 de la tara...dar sa trecem peste asta.
Daca la primele 2 serii de intrebari am raspuns cu chiu cu vai...ultima serie de intrebari m-a lasat cam in pom.
Ai prieten? DA. E la facultate? DA (fara detalii, ce face, ce drege). E cuminte? (am ramas un pic perplexa, m-am gandit ca isi asculta parintii, nu fuge de acasa, nu fura, nu se bate, nu bea decat la ocazii, nu fumeaza decat pana la7 tigari pe zi, nu consuma etnobotanice, nu se drogheaza, nu asculta Justin Bieber si nici Inna deci....DA, e cuminte). Imi zambeste. Ma mai intreaba daca ne intelegem si alte treburi aieste...apoi vine intrebarea de baraj: SUNTETI CUMINTI? Din nou am ramas perplexa si in fata ochilor mei a aparut holograma cu tabelul cu chestii de bifat:
-ne ascultam parintii: OK;
-nu fugim de acasa: OK;
-nu furam: OK;
-nu bem/nu ne facem muci si dormim prin santuri: OK;
-nu participam la batai, lupte intre clanuri, camatari etc, nu aparem la stirile de la ora 5: OK
-nu fumam: PARTIAL OK;
-nu consumam etnobotanice: OK;
-nu ne drogam: OK;
-nu ascultam manele, Justin Bieber si nici Inna (asta ar fi fost clar fara leac): OK;
= > deci suntem cuminti.
S-a uitat la mine bizar si mi-a zambit pervers. Atunci m-am prins. Avem definitii diferite pentru cumintenie.

In gandul meu...Tu, cucoana, esti CUMINTE? Stii dumneata, domnul acela de te asteapta cu camasa apretata frumos de nevasta, descheiata la primii doi nasturi si pe care il asteapta fii-su acasa sa-l ajute la teme...

Pasarea maiastra

2011-06-10T17:39:00.001+03:00

Pasarea maiastra (Black Swan inspired)
28.05.2011

Atmosfera de luna mai

2011-05-18T20:51:00.000+03:00

Pentru ca puful de plopi de zboara peste tot prin aer ca niste fulgi de zapada ma duc cu gandul la piramidutele din clipul asta care se astern pe scari, pe cladiri, peste tot..pentru ca soarele si atmosfera de primavara-vara din clip se potrivesc cu vremea de afara...pentru ca toata atmosfera asta ma face sa iau o chitara doar ca sa ma plimb cu ea pe umar....

Exista si asa ceva!

2011-04-18T16:02:00.003+03:00

Salon Lady Gaga. Au cele mai misto extensii din par de ornitorinc si cea mai mare paleta de nuante de blond. Pentru nuante mai inchise decat blond, mergeti la salonul de vis-a vis!La salariul urmator merg sa-mi iau o fundita din carne ecologica. Nu, nu fac reclama si nici contrareclama, e un coafor de cartier ca oricare altul, cu preturi adecvate unui coafor de cartier insa denumirea pare sa-i dea popularitate si sa te duca cu gandul la un salon de fite. Inspirat patronul!

La un alt coafor/frizerie, pardon, trebuia sa zic salon caci se pare ca au si masaj, solar etc, scrie ca o tunsoare moderna costa 15 lei in timp ce tuns pensionare costa 10 lei. Nu prea inteleg ce se intampla daca vine o pensionara vrand sa se tunda modern sau daca, nefiind pensionara vreau sa ma tund si eu simplu, drept...Platesc tot 15 lei ca la tunsorile moderne sau exista un pret si pentru tunsori stas?

Am inteles. O tunsoare costa 15 lei iar cucoanele la pensie au reducere 5 lei. Totusi era atat de necesar sa se umfle in pene cu cuvantul MODERNE?

Beau zilnic 6 sticle de Tuborg, beau la terasa, la munca, la volan. Daca ies la alergat beau si mai multe. Si inca nu am ajuns la alcoolicii anonimi. De ce? Pentru ca la greci Tuborg este apa minerala.:) Din nou, nu fac reclama!

Va urma...

La radio, vreau sa ajung la radiooooo

2011-04-15T16:01:00.008+03:00

Am revenit spre bucuria unora si antipatia altora. Mi-era destul de dor sa mai scriu insa programul incarcat si cam extenuant mi-a dat de furca, pe langa acesta adaugandu-se si sictirul generat de anumiti cititori care s-au nascut tristi, iradiati cu seriozitate depresiva si nu vor intelege niciodata ideea de sarcasm (trebuie sa fii un pic deplasat sa iei orice gluma seaca de-a mea ad-literam, dar in fine, cam pe acelasi stil sunt mai toate postarile mele deci daca nu e genul tau ai tot dreptul sa nu iti placa).
De la un timp am inceput sa ascult radio din nevoia de a se auzi ceva pe fundal, altceva decat playlistul meu stiut pe dinafara, din nevoia de a justifica taxa radiotv platita odata cu factura enel si din nevoia de a ma consola ca firele de par mai deschise la culoare nu sunt fire albe ca o urmare a stressului ci fire mai..."imblonzite". Probabil n-o sa ma credeti dar daca ascultati mult timp radio vi se deschide parul la culoare. Natural. Fara amoniac. Eu una prefer sa cred ca am fire blonde decat sa cad in clasica depresie cu tematica specifica ce se manifesta mai mult la schimbarea de prefix (din varsta). De ce spun asta? Pai, mare parte din melodiile de la radio suna la fel, indubitabil, acelasi beat, aceleasi voci sintetizate, aceleasi mesaje profunde, filosofice aproape, indemnand la muuulta psihanaliza si evident, galgaire de hormoni.
Asadar nimic nu mai conteaza decat sa ne facem muci, sa iesim in club la agatat, cu ochelarii de soare la ochi si hainutze cat mai mulate, sa ne excitam reciproc, sa ne citim gandurile din priviri caci deh, la cat de tare e muzica in club nu ne putem auzi si oricum nu avem alte subiecte de discutie decat cat de marfa e noua melodie a lu` Inna (by the way, legendara Inna care este romanca vine pentru prima data sa concerteze in Romania, e o onoare ca fan Inna sa mergi la concertul ei, asa-i?). Se face 3 dimineata, te ia cu somn, baiatul care s-a tinut toata seara dupa tine te baga in taxi si te duce acasa sperand si el ca-i iese vreo manevra dupa aceasta dragoste la prima vedere. In taxi liniste mormantala. Subiecte de discutie in capsorul blond...Hmm... WTF?

1. Il sun pe prietenul meu Johnny si ii spun "Johnny, la gente esta mui loca, wtf?". Johnny asta oare iti depaseste iq-ul?
O melodie care poate prinde, suna bine dar e penala ca mesaj. Melodie facuta in Frooty Loops. Cantareata cu siguranta are studii muzicale si ia lectii zilnice de canto.

2. Cand eram mica de tot, tin minte ca oriunde mergeam se auzea Lambada. Cred ca a fost printre primele melodii pe care am dansat sau am invatat sa dansez, pe limba mea. A fost o melodie care ii facea pe bunicii mei sa fie mandri de originile lor grecesti. A fost un adevarat hit. Un hit care nu s-a pierdut in negura timpului cum o sa se intample pana vara viitoare cu hiturile auzite acum la radio, un hit care probabil va mai fi preluat, mixat etc. Personal mi se par interesante coverurile si remixurile dupa melodii legendare We will rock you nu va muri niciodata spre exemplu...
Cat despre Lambada...s-a trezit Jennifer Lopez sa faca un remix, o blasfemie de remix, sa astupe mesajul si starea pe care o crea traditionalul Lambada, cu aceleasi mesaj intalnit la toate melodiile straine si autohtone. Acel mesaj ca un strigat de lupta- party in club si distractie! A mai bagat de la ea o tentativa de r&b, rap care n-ar avea nicio noima fara sunetul de Lambada de pe fundal, iar refrenul l-a lasat neatins... La la la cantat in rim de lambada. Un mare hit, jdemii de vizualizari pe youtube, fani care o indragesc pe J.LO pentru super melodia pe care a scos-o. Teenageri care neauzind de Lambada o ridica in slavi pe gagica cu fund mare zicand ca a creat o super melodie, mult mai smechera decat originalul. Mi-e mila de voi. Mi se pare nemeritat succesul acestei melodii. Lambada face toti banii. Versurile, la la la-ul si modul in care se zbate acel fund mare n-ar avea nici un Dumnezeu, ar fi o mare porcarie fara Lambada. Stiu ca n-a mai scos de mult timp nimic si ca a dat in frustrarile varstei dar ma asteptam la ceva mai original de la J.LO.

3. Nu in ultimul rand trebuie sa precizez ca acest Mickey Mouse negru pe nume Akon (l-am numit asa pentru ca obisnuieste sa promoveze tinere talente-vezi Justin Bieber, asemeni Mikey Mouse-ului de la Disney care i-a promovat pe Jonnas Brothers si Miley Cyrus, ideea de Mikey Mouse nu-mi apartine in totalitate ci m-a inspirat un episod mai vechi din South Park) a mai scos pe piata muzicala un Justin Bieber feminin. O cheama Rebeca Black si canta Friday, Friday...in cam acelasi ritm cu Baby, baby baby al lui Bieber, are vocea pitigaiata si mesaj stupid. Zambeste ca si cum ar trai intr-o lume utopica si danseaza cu alti copii la pubertate ca si ea si de bani gata care o iau din drum cu masina. Interesanta este logica blonda a versurilor dupa cum bine a observat prietenul meu. O iau prietenii ei de varsta pubertatii din drum cu masina. Buuun. In masina sunt 4 insi. Masina are 5 locuri. In spate mai e un loc liber. Ea sta pe ganduri.

Kickin’ in the front seat
Sittin’ in the back seat
Gotta make my mind up
Which seat can I take?

Pai pana mea, fato, doar in spate mai e loc liber, ce vrei sa faci, sa o dai jos pe tipa din fatza doar ca ai tu chef sa stai langa soferul de bani gata? Sa se mute ea in spate. Esti cam nesimtita tu asa...
Iata si melodia. Ce pot spune...Un nou talent, mai ramane sa faca si ea pe virgina si sa castige popularitate de pe urma asta.

Asadar, ce e la radio suna bine dar e trecator, nu trebuie analizat prea mult nici luate versurile ca ideal in viata. Partea buna e ca deschide parul la culoare. Fara amoniac! Natural 100%! Si categoric acopera in totalitate firele albe!

Descatusare

2011-02-24T21:20:00.002+02:00

Descatusare - 18.02.2011

Mai multe la sectiunea "Picturile mele"...

Inceput de sesiune

2011-01-22T12:41:00.002+02:00

Fie ca va regasiti in el sau nu, un pic de amuzament nu strica:P. Click to watch!
Dexters-Laboratory-season-3-episode-7

În loc de ţigarea de după...

2010-12-23T22:07:00.003+02:00

Un nou imn in genul Heal the world al lui MJ? Toata lumea parte fericita si indeamna parca la world peace. Tinerii au figuri relaxate iar hormonii s-au oprit din hora unirii. Pe mine personal ma amuza teribil melodia, versurile, atitudinea celor din clip. Cata bucurie! Ah, stai putin...unde-i Justin Bieber?!?! Nu e Justin Bieber? Ah...shit:(

I just had sex (feat Akon)

Pâlpâit de beculeţ. De Crăciun.

2010-12-20T01:23:00.005+02:00

A venit iarna, sarbatorie bat la usa si orasul s-a umplut de luminite, de promotii, de frenezia sarbatorilor. Mai mult de atat, pana si in Bucuresti a nins, si nu oricum, ci, ca in povesti pe 16 decembrie, imediat dupa ignat adica. ...O seara in care, dupa un schimb de cadouri mai mult sau mai putin de sezon cu izbitul, ne-am asezat frumos la un tete a tete intr-o cafenea, la caldurica, langa o fereastra, sorbind incet incet printre dusculitele de vin fiert peisajul extrem de relaxant si alb al curtii Hanului cu Tei. De deasupra peisajului pitoresc al curtii se ridica semet fratele mai mare, cu tupeu si multe luminite, deasupra tuturor, gata, gata sa ne parasca pe toti lui Mos Craciun ca nu am fost cuminti- Intercontinentalul. Zau, fratioare ca daca nu te zaream pe tine ma simteam undeva depaaaaarte de tumultul capitalei, undeva in timp, nu stiu unde dar cu siguranta in apropierea Craciunului. Ningea. Viscolit. Vantul sufla zapada abia asternuta pe acoperisul cladirilor vechi. Pietrele din curte erau acoperite de nea. Lumini difuze si porti de magazine, anticariate si expozitii de arta inchise. Din loc in loc oameni strabatand curticica.
Am impartit o turta dulce-bradut, i-am dat toate globurile lui, plus o extra-portie ca-i era foame. Am ciugulit putin din sarbatoare, am admirat bradul de Craciun, am ametit, am zambit, am iubit. Ne-am intors spre casa brat la brat si am cazut lati in pat. Toropiti de caldura. De somn. De iarna. De vin. De bucurie.
Puncte puncte...
Dimineata totul era acoperit de zapada. Inca fulguia. Am uitat sa spun cu toate ca simtisem asta de cu seara. Mi-era dor de iarna. Mi-era dor de aspectul asta al iernii. Mi-era dor de o ninsoare ca in povesti (ca asta seara). As da cateva zile de canicula pe o zi ca asta. Cu atat mai linistitor este sentimentul cu cat se apropie si sarbatorile. Pregatirea bradului, lumanari parfumate, cozonac, mancaruri tipice, familie....

Personal inca nu mi-au stricat colindatorii liful, nu au stricat interfonul sau au uitat prezervative prin scara dar nu e timpul pierdut.
Unde locuiam pana in urma cu 3 ani aveam o sonerie a naibii de lunga (mama a primit-o de la unchi-miu, prof de liceu, de fizica, hiper-pasionat de treburi aieste), si, imaginati-vi-o sunand, continuu (un apasat pe buton= un ciclu de 3 cantecele de 5-10 secunde repetate). De sezon, bateria o lua inevitabil razna ajungand ca dragutul cantecel sa capete lentoare, sa raguseasca, sa gafaie, sa se screme sa mai scoata vreun sunet si sa piara eroic. Sacrificiu pentru..niste pustani de 7-8 ani care au venit sa ne cante balbait "Mos Craciun" setat pe MUTE (evident) in inervalul de timp in care mama i-a lasat sa cante la usa pana s-a cautat la bucatarie in geanta de bani.
Pe holul de la noi de la etaj, vecina (Doamna Popa) isi tinea acvariul cu pesti. Au pierit si ei eroic in Ajun.

Anul asta, ca an de an, parcurile s-au umplut de tiribombe, casute de lemn, luminite, braduti, vin fiert (se mai gaseste si natural dar nu peste tot; sincer regret vinul-chimicala baut azi in parc, un amestec nefiresc de Fanta fructe de padure cu spirt medicinal de la asistenta sexy Mona), tuica fiarta, visinata, betivaneli acceptate prin lege in perioada asta a anului. Kitschuri!

Apropo, stiti cateii aia kitschosi omniprezenti de se comercializeaza la cel mai mic balci, cea mai mica ocazie, cu scopul sa ia ochii plozilor? Sunt maronii, au ochii rosii, sunt tari, de-a dreptul erecti, se misca robotic, haotic si latra. Sunt urati cu spume si scumpi, si functioneaza cu o baterie . Am vazut in acelasi stil si in Grecia, atat catei cat si iepurasi. Scoteau acelasi sunete (eu in viata mea n-am auzit iepure sa scoata vreun sunet, sunt o sunstionatoare a comunicarii telepatice de fapt:)) ), aveau aceleasi miscari extrem de "realiste".
Anul acesta am vazut acelasi tip de jucarii cu alt design. Imaginati-va clasicii catei maro, cu ochii rosii, iradiati, modificati genetic, erecti (adica exagerat de tari, nu genul de jucarie de plus, moale, pufoasa cu care sa dormi in pat), cu miscari robotice si latrat enervant. Adaugati-le coarne. De ren. Egal? Rudolf! Mai adaugati-l si pe Mos Craciun. Fix calare pe ren. Nu am fost atenta care din ei are ochii rosii sau daca are vreunul ochii rosii. Nici care din ei latra...insa sincer, mi-e mila de scolioza lui Rudolf. Parca mosul trebuia sa vina cu sania trasa de reni, nu calare, ca printul din povesti. Si ca tot veni vorba de renii lui Mos Craciun...acum un an am dat de o intrebare pe Facebook. Aplicatia -pentru prieteni- cu privire la o amica, o duduie... Daca X-uleasca ar fi unul din renii mosului, care din ei ar fi? Nu cunosc tipologiile de personalitate ale renilor mosului, insa, categoric ar fi renul care ar sta in sanie cu mosul. La o adica, cine s-ar sacrifica intr-atata sa isi ofere spinarea?
Ca tot discutam de ceea ce inseamna sarbatorile in strada, printre oameni fel de fel, printre kitsch-uri si bishnitzareala, printre vin de tara cu multe E-uri, printre fulgi de nea si colinde...tin sa fac micuta precizare si la al doilea si ultimul meu revelion in strada, de acum vreo 6 ani cand, aflandu-ma sub focul de artificii mi-a picat o scanteie pe fular si am prins flacari... Panica maxima la fiecare pas, la fiecare petarda care exploda langa mine. M-am lecuit!
Asadar...tin sa spun din nou ca ador perioada asta a anului, imi doresc cat mai multa zapada, cat mai multa ninsoare ca in povesti, cat mai multa atmosfera de sarbatoare, colinde, miros de brad, lumini, globulete, bucate traditionale, atmosfera in familie, cat mai multa relaxare alaturi de cei dragi... La fel va doresc si voua...cu mentiunea sa inchideti ochii la kitschuri, sa fiti cu ochii in patru si sa va petreceti timp de calitate de sarbatori, alaturi de persoane speciale. Iar daca intalniti situatii demne de a fi pamfletate nu va sfiiti sa le impartasiti...caci, la o adica, fac si ele parte din atmosfera sarbatorilor de iarna!

Epic Fail si blesteme google translate-ului (probabil)

2010-12-04T00:01:00.008+02:00

De la legendele inventate de americani vis-a vis de romanul lui Bram Stocker la conceptia ca Transilvania, care nu se stie unde e localizata pe harta lumii, e locul lu' Draculaaaa si in concluzie e foarte, foarte cool, n-a fost nevoie decat de imaginatie si, evoluand treptat, treptat la diverse forme de snobism. Cupluri de "lesinati" infocati, Robert Pattison-i care excita virginele, dulcegarii sau emo-ism... si povestea merge mai departe...
Limba romana se pare ca este "cool" dar, a naibii de grea; sarcastic dar multi dintre noi nici nu stiu s-o vorbeasca corect, ce sa mai vorbim de bogatia de omonime, expresii, etc.

Va suna cunoscut refrenul : O telecomanda-doua...Telecomande sau telecomenzi? Nu stiu d'astea.......?
Analfabetii devin peste noapte VIP-uri. Pentru autohtoni e nevoie de un Abecedar, pentru straini musai dictionar si daca se poate si translator. Nu google translate! Insist pentru ca am dat astazi de ceva uluitor pe Facebook (in afara faptului ca am devenit recent prietena cu Santa Claus- Mos Craciun, fapt cu care oricine s-ar mandri). De pe wall tot rasfoind si rasfoind si aruncand priviri prin comunitatile de HIMisti am ajuns la poza cu pricina.

M-am blocat. E in romana? Se pare ca da. Si posesoarea frumosului si categoric si durerosului tatuaj este o straineza. Nu ca ar fi fost exclus sa fie si romanca. Ce este important este ca pare foaaarte mandra de opera de pe spatele ei. M-am abtinut sa-i las vreun comentariu intr-o prima faza, incercand sa neg in sinea mea groaznica realitate. Poate totusi n-o fi limba romana. Un dialect ceva? Si totusi. Romena? Romanian? The same? Or not? Italienii nu isi pun caciulite, nu au litera "ă". Atunci e romana. Nuuu, e prea trist. Poate o fi un limbaj arhaic? La modul "Romanii supt Mihai Viteazul", sau "De ma voi scula, pre multi am sa popesc". Nu as zice. Search pe net. Nimic. Din pacate e romana (teoretic). Daca "a prapadi" e la infinitiv in loc sa fie conjugat, eu una cuvantul "dragulita" nu l-am auzit pe nicaieri.
Ma PRĂPĂDESC. De ras, de plans, nici eu nu stiu. Ma prapadesc vazand snobism si prostie. Tipa se pare ca e spanioloaica si a folosit google translate-ul, apoi, fara a mai verifica si-a infipt cerneala cu agramatism in piele. Romana ca romana, poate ca e o limba grea, imaginati-va cu cat cresc posibilitatile de a gresi un simbol atunci cand se realizeaza tatuaje reprezentand cuvinte chinezesti. Poate ca toti care au simboluri chinezesti tatuate, ce, chipurile, inseamna putere, au de fapt "Eu Muci in Chai felatie a executa". "Pentru ca o limba straina mai putin cunoscuta in anturajul meu e foarte cool."

In memoriam...

2010-11-05T22:30:00.004+02:00

Acum cativa ani am descoperit poezia aceasta prin intermediul unei melodii de la Emeric Imre (muzica folk, cantece de munte etc), versurile sunt absolut superbe.

Adrian Paunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.

Muzicalitatea gandurilor

2010-11-03T23:27:00.006+02:00

Gandurile au culoare. Stiu asta din amestecul lor de pe paleta noptii si din dizolvarea lor in vise. Din ce in ce mai fluide, mai grele pe masura ce le amestecam intr-un joc al reveriei. Gandurile au glas si emotie. Si cantec. Si zambet. Si profunzime. Si vid totodata.

Iarna asta prin februarie tin minte ca am tras o noapte de clubareala. Imi lipsea senzatia. Imi lipseau pletele in vant si zbenguiala. Si tiuitul ala, cantec al lebedei pentru melcul meu membranos. Si linistea tiuitului. Si ameteala tiuitului. Si emotia surda a tiuitului. Si plamanilor mei le era dor sa se lafaie in fumul mortuar al atora. Sa ma sufoce si sa ma imputa. Gandurile mele trebuiau sa se elibereze si ele si sa fie asurzite de muzica. Nevoia de descatusare. Dans. Muzica buna, socializare, amuzament. Si nu foarte mult alcool, putinul strop cat sa am simturile treze si mintea suficient de goala si suficient de plina. Si sa-mi bag picioarele pentru o seara in griji si alte otravuri cotidiene ale esentialului. N-am sa uit senzatia din acea seara cand...in cele 3-4 ore de dans intr-un beci al societatii oamenilor cu minti goale de ganduri inecate in pahare, a nins cat sa-mi ajunga zapada pana la genunchi si continua sa ninga viscolit.

Pe la 4 jumate-5 dimineata ne-am pus in miscare catre ale noastre case. Duhneam a tutungerie. Ningea viscolit si strada era pustie. Se auzeau doar glasurile noastre. In rest liniste, tiuitul din urechi si vantul...Si mult alb, zapada neatinsa, pura, alba, pana la genunchi. La un moment dat ne-am despartit si am ramas sa parcurg cam o statie jumate de masina singurica spre casa. Era 5 dimineata si nici tipenie de om. Ma simteam obosita dar in acelasi timp energica. Ma bucuram de fiecare pas prin zapada alba pura, neatinsa, in dune. Ma cufundam in ea si paseam atenta prin viscol. Crivatul ma impingea de la spate si hainele imi erau albe de stelute. Fulgi de nea ametiti. Simteam cum ma umplu de bucurie asemeni unui copil si ma detasez de orice gand. Lumini ale orasului reflecatate in zapada. Liniste si vant. La un moment dat am grabit pasul, aproape ca alergam prin nameti auzind niste indivizi certandu-se in spate. Strada pustie. Cate un taxi cald in fuga. Am stat sa astept un ratb in statie. Un nebun (de alb...sau de Saniuta) se invartea prin statia de masina dubios. Inghetata, speriata si fara rabdare am luat-o agale, pe jos, pe langa Dambovita degerata...in pas alergator. In minte imi veneau in continuu versurile melodice "You missed the winter and it followed you back home when sun kissed the crimsom footsteps on the melting snow..." (si nu, nu auzisem melodia in club...duh). Erau unicele mele ganduri. Pale, calme, inghetate, profunde si vide. Dar paradoxal calde. Un catel cu blana turturi-turturi mi-a tinut de urat si m-a tinut in loc naiba stie cat timp (caci pierdusem orice notiune a timpului), incercand sa-l iau cu mine la caldurica pe casa scarii, facandu-mi-se mila de el. Esec total...idiotul se tavalea prin omat de nebun si ma privea ciudat.

Acelasi sentiment l-am mai avut tot intr-o seara din iarna trecuta cand m-am trantit intr-un adevarat pat de zapada cu o prietena si auzeam un nene de undeva departe cantand la nai... Superb...

.........................................................................................................

Eu si tu...Ciudat dar placut e ca de multe ori ne trezim amandoi ca fredonam aceeasi melodie, sau, cel putin ca din senin, avem aceeasi melodie, acelasi gand melodic in minte...

Incearca cat mai des sa asculti linistea si cantecul gandurilor...si lasa linistea sa le patrunda, in soapta...

Trei filme care m-au pus pe ganduri

2010-10-19T00:37:00.004+03:00

Iata trei filme vizionate recent care m-au pus pe ganduri (primele doua m-au impresionat enorm, al treilea mi s-a parut o combinatie haioasa de drama, comedie si psihologic). Recomand cu drag...

1. Click!

2. If only

(cu un motiv comun, Another day-premonitii http://www.youtube.com/watch?v=HopJbJGUQQg)

3. Truman Show

Nervi de toamna si angoasa...

2010-10-18T16:02:00.008+03:00

Astazi ploua mocaneste si totul e ud. Si plictis. Si frunze cazute. Si lume rece. Si totul ma enerveaza in jur. N-am chef de nimic si de nimeni. Pana si umbrela mea a cedat nervos. Nici ea nu ma mai sustine. Simt cum imi patrunde umezeala in suflet si vreau sa ma baricadez in casa si sa dorm. Sunt apatica si in mine zac emotii de toamna, nervi, multi nimbusi grei si gri care stau sa plezneasca intr-un plans depresiv, mocanit, la fel ca si ploaia. Sa mi se prelinga pe hainele si asa ude. Agitatie. Nestare. Umezeala. Baltoace. Noroi. Negura si ploaie. Si somnolenta. Si insomnie. Asta e vreme de facut copii. Nu... ca vremea asta mi-a diluat si ultima picatura de hormon. Asta e vreme de betie si de rumegat ganduri la rece. De anxietati sociale. De solitudine voita. De injurat idiotii care trec cu masina in viteza prin balti si te stropesc din cap pana in picioare. Nu este cazul momentan dar tot imi vine sa-i injur. Ca sunt uscati si nestresati. Ca un fund de bebelus intr-un pampers. In speranta unor zile mai insorite ma mai destind cu niste poezioare bacoviene...

Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

Rar

Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe --
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie --
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua --
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o sã mã mai cheme --
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie --
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

.......................................
Va urma...

Cocon

2010-10-18T01:17:00.004+03:00

Nu-mi zgudui coconul. Da-i un ragaz. Fa liniste si lasa-l sa-si tese firul de matase. Nu intreba ce, cum si cand o sa fie gata, nu il grabi. Lasa-ma sa visez ca zbor... Lasa-ma sa ma imbrace ceva cald si sa ma stranga in bratele lui. Liniste si cald si noapte. Liniste si echilibru si tiuit in urechi. De liniste. De echilibru. Si....glasul tau care imi ridica toate capsoarele de neuroni isterici. E o datorie, imi amintesc. O fabrica scarboasa de matase. Care se misca cu incetinitorul. Care face ce trebuie facut. Care daruieste matase. Pe care putini stiu sa-l alinte. Un ghemotoc bleg in ochii multora. Efemer, inofensiv. Care devine inutil. Pe care il uitam. Dar care continua sa zboare liber. Fericit de ce a creat. Creat prin ce a creat. Caci astfel si-a creat propriile-i aripi.
Dornic sa teasa matase din nou...un mic vierme...

...al societatii.

Transă în timp

2010-10-11T00:47:00.001+03:00

De fiecare data cand privesc in urma ma loveste nostalgia. Aceasta atrage dupa ea zeci si zeci de amintiri, de gusturi, de arome, de viziuni, de zambete, oftari si trairi. Melancolii si intrebari si autoconstientizare. Da, categoric m-am schimbat. Intr-un om mai bun sau mai rau. Viata ne mai si inraieste, ne face mai grabiti, mai melancolici, mai duri, mai putin maleabili, mai sceptici. Mai bun sau mai rau...e discutabil. Puritatea ni se pateaza incet incet, din primii ani ai vietii. Mai trist este ca realizam ca nu doar eul nostru s-a schimbat ci intreg decorul. E ca si cum ne-am trezi in acelasi loc ca in urma cu ceva ani dar nu mai recunoastem decorul. Domnul regizor s-a jucat cu scena pe care eu am ramas in transa atata timp si m-a trezit la realitate cand a spus din nou "actiune". M-a obligat sa ma adaptez la noul decor. M-a socat prin nenumarate rupturi de decor...de decorul vechi. A schimbat roluri. Si personaje. Am fost nevoita sa-mi joc propriul rol printre straini. I-am privit in stare de soc lovindu-se de mine, trantindu-ma la pamant. Nu am avut niciodata timp sa spun "piua". M-am ridicat, am improvizat, le-am aratat cine sunt. Cine credeam eu ca sunt. Cine devenisem si eu in urma schimbarii de decor. In urma transei. Ii privesc si acum inca in dubii...cine sunt si cand au aparut pe aceeasi scena cu mine? Care era de fapt rolul meu si ce caut eu in aceeasi piesa cu ei? Cum am ajuns aici si unde eram inainte...Ii privesc si ma privesc. Au impresia ca ma cunosc, ca eu sunt eul din prezent si nimic mai mult fara sa stie ce am fost candva si cum schimbarile de decor m-au metamorfozat...replicile si memoriile neputandu-se niciodata sterge din memorie. Cu nostalgie, cu melancolie as mai da din cand in cand cate un rewind. Doar eu. Ca sa-mi mai amintesc din cand in cand pe unde am umblat de am ajuns aici si ce s-a intamplat in acesti ani...de transa in timp.

Experiment

2010-10-02T16:25:00.003+03:00

Particip la concursul literar national "Incubatorul de condeie", la sectiunea proza scurta (adica pana in 5000 de caractere conform regulamentului). Pentru asta am realizat un mic experiment punand cap la cap cateva idei/texte puse de-a lungul timpului pe blog, franturi de idei, de stari, de sentimente, imbunatatindu-le si dandu-le mai multa...culoare. N-am mai pus de mult timp suflet in scris si indiferent de rezultat mi-a placut experierimentul, experienta. Pentru cine are rabdare sa citeasca...
Ghilimele

Punct negru în mijlocul oceanului

Negura s-a dezbrăcat timidă, încet, sub atingerea catifelată a universului. În ritmul încins al iubirii, pe o muzică de şoapte. De sub rochia ei de matase albă, înceţoşată au răsărit o puzderie de pete de culoare. Universul a sărutat culoarea. Lumea s-a scăldat în culoare şi în lumina difuză s-au născut pete de culoare, nepătate.

Într-o zi lipsită de culoare, păşind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am căzut la pământ şi am văzut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat două palme să mă trezesc la realitate. Toropeală plăcută. Cu ochii închişi parcă zăream lumea-mi alb-negru învârtindu-se. Am deschis ochii şi am sărit ca friptă. Prin ceaţa pe care o vedeam am zărit groaza. Mă pătasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se pătase. Îmi lăsaseşi o pată de culoare. Pata ta de culoare. Şi tu? Ia-l de unde nu-i. Am început să te caut. Nu ştiam unde. Ziua mea începea cu tine și se sfârșea cu tine. Visam zi și noapte la culoarea ta. Amestecam cu mâinile tremurânde nuanțele de gri din tub în speranța că o voi obține, că te voi revedea. Ştiam doar că trebuie să fii o pată de culoare. Undeva prin gri trebuia să fii tu.

Am incercat să caut stelele verzi crezând că mi te vor aduce. Pluteam ca o nălucă prin orașul de umbre monocrome. Mă gândeam cum de am trăit atâţia ani fără să văd vreodată pata ta de culoare. Nu mai vroiam gri. Vroiam doar culoarea ta. Şi atât. Priveam pata lăsată de tine şi te vroiam. Mai mult. Dar ai dispărut. Eram prinsă în acea realitate non-colorată. Umbre gri, ciorchini de puncte gri care reflectau în jurul lor gri. Pretutindeni. Liniște. Solitudine. Spaimă.

Am închis ochii şi o ceaţă umedă mi-a tulburat privirea. Lacrimile au dizolvat griul şi au umplut asfaltul de acuarelă. Culoarea a pus stăpânire pe gri. Am început să mă tăvălesc de nebună prin câmpul de culori şi m-am pătat ca un curcubeu.

Radiam culoare. Şi dor. De culoarea ta.
În zare te-am zărit reîntorcându-te uimit. După zile mânjite de puncte gri...

Ridicare a privirii. O mică emoţie, un fior cu o cauză inexplicabilă. Încruntare a confuzie. Vorbele stau pe limbă aproape să iasă. Parcă te cunosc şi totuşi îmi rupi fărâma de speranţă cu întrebarea ta născută parcă din amnezie. O parte din mine spune că mi se pare, ceva mă îndeamnă să privesc mai adânc să găsesc răspunsul, acoperit în timp de colb, probabil.
...dar ascuns în ochii lui...
Privire caldă, hipnotizantă, parcă cunoscută. Ca o primă veche privire. Căldură. Nod mistic. Nu mă pot îndepărta şi totuşi este atât de frumos ce vad în ochii tăi, ce simt, ce descopăr. Ascund atâtea mistere, au atât de multe de spus şi spun totul, printr-o emoţie, într-o clipă.

Ochi sclipitori, tremurători privind un punct fix... Alţi ochi tremurători privind punctul fix ce-i priveşte... Puncte fixe, negre, ce se măresc sub raza în care se scaldă. Reflecţie a realităţii în centrul lor. O realitate în culori. O iluzie în culori. Un ocean de culori se reflectă în realitate. Realitatea se reflectă într-un ocean de culori. Un joc de culori. Un joc în care bila albă şi bila neagră sunt pitite-n pumn şi eşti nevoit după o clipă să alegi. Am amorțit privind punctul fix, negru. Am amorțit privindu-te.

“Să-ţi recapeţi pierdutul spirit pueril, să te avânţi asemeni unui copil în primejdie zâmbind, să nu conştientizezi pericolul, să nu ai teamă, să te bucuri de ce descoperi, fără teama de zgârieturi, julituri şi vânătăi sufleteşti. Caută o fărâmă de inconştienţă, o fărâmă de nebunie, de curaj, de indiferenţă, de amorţeală a cugetării, de rupere din raţional. Uită noţiunea de distanţă sau timp.

Dezbracă raţiunea gri şi cufundă-te în oceanul de culori, lasă-te dus de o undă lină sau trântit la pământ de un val puternic, lasă-ţi inima să bată tare, lasă timpul să stea, mai bine decât să stai pe malul raţiunii lipsit de emoţia unduirilor undei sau a violenţei loviturii. Nu poţi şti niciodată în ce mod este puternic curentul şi unde va ajunge mesajul din sticlă. Oceanul ce înconjoara punctul negru...”

Îmi place să privesc acel punct negru din mijlocul oceanului în care stau arhivate stări, sentimente, mistere, secrete, şoapte nespuse, amintiri, vechi...uitate demult. Cheia există undeva într-un alt punct la fel de viu, negru şi tremurător din ocean. În reflecţia oceanului tău se vede cheia spre a limpezi apa şi a scoate la suprafaţă tărâmurile demult uitate, ca ale Atlantidei. Sau magia ce îndepărtează negurile din legendara Avalon. Amintiri înecate în oceanul ce înconjoară punctul negru. Văd în privirea ta o reflecţie reală a cheii de sub apele oceanului meu. Zace undeva sub ocean acoperită de mâzgă şi timp dar cu mulţi corali lipiţi de ea, înfloritori. Fluxul şi refluxul timpului acoperă în nesimţire cheia în nisipul de pe fund.
Amintire...Punct negru tremurător sub undele oceanului. Un recif de corali în ochii unui străin. O poveste fără limite. De timp. De culoare. O poveste nespusă ascunsă sub fiecare culoare din oceanul din ochii tăi. Ca orice reflecţie în apă.

Oceanul tace şi-şi urmează cursul...fluxul...refluxul..de mii de ani acelaşi, adunând la fiecare flux sticluţe cu mesaje de pe mal, ascunzându-le în inima sa, în istoria sa, undeva sub limpedele sau tulburele apei, reflectând culorile celui ce le privește.

Am privit în punctul negru din mijlocul oceanului tău.

Am fugit către tine şi te-am strâns în braţe. Mii de scântei colorate. M-am retras speriată şi mi-am cerut scuze. Te pătasem de miile de culori. Mi-ai spus că nu are importanţă şi mi-ai propus să combinăm culorile de pe noi până vom obţine culoarea albă de mătase. De sub care au răsărit toate petele.

Ghilimele

Atentie trec vite!

2010-09-19T06:33:00.007+03:00

Traim intr-o comunitate de vite. Ma trezeste cu urlete de groaza behaitul lor enervant. Peste tot le aud behaitul. Imi vine sa iau o mitraliera si sa le impusc. Orasul e plin de bivoli si de vaci incaltate, deghizati in oameni. Ei vad doar ce le convine, inteleg doar chestiunile de suprafata, judeca superficial, considera ca stiu totul, deci isi permit sa critice tot. Sunt destepti. Sunt tari. Ce nu inteleg, nu-i problema, interpreteaza dupa mintile lor inguste. Vad exclusiv ce ar vedea orice bovina de rand. Se inghesuie. Behaie. Put. Merg cu nasul pe sus. Uita ca au venit de pe ogor. Stramba din nas. Umbla in mall. Calca in picioare tot ce e UMAN. Orice virtute, orice valoare, orice sensibilitate umana e calcata in picioare. Imaginea e baza. Tindem spre incultura crasa. Direct proportional cu incultura crasa creste si ingamfarea. Suntem fuduli. Le stim pe toate. Ne dam cu parerea in orice domeniu. Ne mai si contrazicem, convinsi. Tragem din 2 in 2 minute vanturi. De-alea de duhnesc rau! Lipseste cu desavarsire respectul. Totusi, avem tupeul sa vrem sa fim tratati cu respect. Suntem condusi de bovine, ne guverneaza bovine, ne metamorfozam incet-incet in bovine. In ritmuri de manea o domnisoara vaca tropaie din copite. Poarta toale de firma. Ugerele-i salta lasciv. Incearca sa vorbeasca academic. Se aude un mare "Muuu". Evident, un "muuuu" agramat, cu toate ca paradoxal e la facultate. Particulara evident. Ca deh, intr-o tara condusa de vite si cultura e pe masura. Vacuta mica si buzata a plecat sa flatuleze prin tari mai civilizate.
Fataaaa, vino cu mine pana la baie! Fataaa, dar nu ti se asorteaza unghiile cu fardul de pleoape!
Fata, mi se pare mie sau te-ai mai ingrasat?
Fataaaa, hai sa mergem la tv la emisiunea aia cu Botezatu', sa ne mai si certam ca tzatzele. Sau nu, fataaa, la "Te pui cu blondele". Fataaaa, vreau si eu nuanta ta de blond.

Tupeu! Pe strada, in magazin, la coada la ghiseu, in trafic. In stare sa te calce pe trecerea de pietoni pe verde. Suntem smecheri. Turam la maxim motoarele. Ne luam la intrecere. Taiem calea si aratam degete mijlocii pe geam. Suntem tari in clanta. Calcam oameni nevinovati pe zebra, iesim din proces basma curata. Deeeeeh, banii lu' taticu. Evaziuni fiscale. La greu. Valori ponegrite si hotie. Si fite. Si sabii si cutite...si seringi la colt de strada...si localuri numai un diamant si un cristal swarowski...si dansuri de imperechere. Subiecte de conversatie seci. Texte care prind doar la un iq de vita.
Eu zic sa va impuscati! Oameni ca voi fac tara de ras. M-am plictisit sa calc in balega voastra. M-am plictisit sa va aud cum va dati mari. Ah, m-am plictisit si sa va invidiez! Na ca asta va excita putin ego-ul.
Fiti Oameni!

P.S. Am folosit persoana 1 plural pentru a ma referi la NOI ca o comunitate in care vitele domina cu mult ca numar oamenii.

Flegma în sân

2010-09-14T23:02:00.013+03:00

Intru in bloc. Ii dau salut lu' nenea portarul. Ma saluta la randul lui ("sarut manusitzele dom'shoara"), si, in windfangul de la intrarea in bloc unde miroase grav de tot a tutungerie si de unde televizorul zbiara politica, inceaca in zadar sa renasca un mic cenaclu Flacara cu mine. Eu cu blogul, el cu poeziile, toate pamflete politice, scrise pe foi ingalbenite (de vreme, de tutun). Cica l-as gasi pe google "Cosaru Ion" (alias Cosaru Alb) ca nemernicii de la Catavencu si Realitatea l-au bannat sau ceva de genul. Ma uit la casuta postala si pun deasupra ce nu-mi apartine (se mai afuma din cand in cand si postasul cu poetul nostru, sa fim intelegatori!), pliante, etc. Accept doar facturi/scrisori/mandate postale pe numele meu/al mamei. Atat. Fara reclame politice. Fara scrisori de genul: William Coi-lung a ramas vaduv, i s-au inecat corabile, i-a disparut flota, i-a murit purcelul, catelul, a pierdut banii de la FNI...sau pur si simplu a ajuns la andropauza doar pentru ca nu a trimis mai departe scrisoarea cu pricina. Sau viceversa, matusi Tamara rasarite din neant.

Si totusi ma intreb...de ce crede lumea orbeste in superstitii? De regula tine de gradul de cultura, totusi exemplele mai si contrazic teoria. In randurile ce urmeaza am sa va prezint cateva superstitii care m-au dat pe spate. Si tu porti chilotii pe dos? Suuuper!

1.Leac babesc cu ata neagra

Ma intalnesc cu o EA-amica si remarc ca are un ochi umflat...si, aualeu doamne! ata neagra la deget. O fi de rau? Ma trec fiorii. Sau o fi inel de logodna de criza? Imi iau inima in dinti si o intreb ce-i cu ata aia la deget. Imi zice ca are ulcior la ochi. Raman perplexa. Nu pricep ce treaba are p**a cu prefectura. Ii recomand sa mergem la farmacie sa-si ia ceva antibiotic sa-si unga pleoapa. Refuza si imi spune ca i s-a mai retras gratie lingurii de lemn fierbinti puse de cu seara pe ochi si, mai ales atei negre de la deget. N-am mai intrebat-o cine o sa-i rupa atza, o dadeam prea mult in intimitati.

2. M-am deochiat!

Respectiva fata se deoache des. I-am recomandat sa poarte chilotii pe dos, mai in gluma-mai in serios. Interesant e faptul cum asociaza fiecare simptom de molesala, ameteala, bufeu cu un deochi. Imediat se schimba la fata si de teama ca e treaba necurata o mai trece si un atac de panica. Ma roaga sa-i zic Tatal Nostru. Ii iau mana si i-o frec calma, poate-poate ii mai transmit din calmul meu si incerc sa zic in gand descantecul. Incerc sa-l zic cu toate ca in jurul meu se injura de mama focului niste pustani sau ca niste aurolaci trag pe nas. O scuip. Ii trece instant. Mai nou si pe o prietena de-a ei au luat-o aceleasi simptome. S-a deochiat. Cum mi s-a facut reclama buna ca descant bine, vine la mine. In gand zic ce se zice. Ma fura peisajul. Zic cum o fi si scuip. Efect placebo si deochiul s-a dus. Data viitoare o sa incerc sa cant si "Highway to hell" in gand, fara sa stie nimeni. Sunt curioasa daca are acelasi efect.

"Si totusi stiu clar cine m-a deochiat!"

Eh, astea deja mi se par acuzatii nefondate...sa dai vina pe cineva ca are ochii verzi si ca de cand a aparut in cadru te-a luat cascatul. "Duuuude, you're so fuckin' boring!"
In fine, faza cu popularul deochi este intr-o anumita masura explicata stiintific, dar de la un fenomen temporar la o chestie care ti se intampla zilnic, ba chiar de mai multe ori pe zi e cale destul de lunga...
Si cand te gandesti ca de cateva ori am fost acuzata ca am vorbit de rau. Dovezi? Martori? Simptomul: ii ardeau ingrozitor si din senin obrajii!

3. De la enoriasele batrane citire...

Cica nu ai voie sa pupi icoanele in biserica cand esti pe stop. E tare ciudat ca gratie unor babe mult prea smerite, religia a fost ticsita de superstitii, obiceiuri aiurea, ca si unele dogme de altfel. Totusi n-o sa intru in detalii pe tema asta. Nu inteleg ce treaba are una cu alta. E ceva fiziologic. Nu ma spurca spiritual.
O amica mi-a mai povestit o chestie: Colectia de aghiasme a mamei ei. Asta e de la biserica X, asta de la biserica Y. Chiar trebuiesc puse pe categorii? Daca le amesteci se intampla ceva rau?
Sa nu mai vorbim de crucea facuta cu unghia pe ciupitura de tantar ca sa nu te mai gadile!

4. Eu sunt o fata rea! In visele tale!

"I-as da numele dar inca nu i-am cerut acordul" mereu se ia de mine ca ii bantui/violez visele. Mereu trebuie sa aiba o semnificatie. Search-uieste netul pentru fiecare detaliu visat ca sa caute destalmaciri. Mai trist e ca mereu eu sunt aia care o bag in belele in vis. Si mai rau e ca tot eu sunt aia care o molestez, eu sunt elementul pornografic, eventual prietenul meu. Tot stiintific este explicat si visul ca fiind o punere in imagine a gandurilor mai mult sau mai putin ascunse din subconstient, deci reflecta dorintele, temerile, frustrarile, visurile tale cele mai adanci si...evident, nu in ultimul rand parerea ta despre noi :)). Consider ca exista si vise premunitorii dar ca si in cazul deochiului, nu-s lucruri zilnice (dincolo de superstitii recomand o carte buna pe tema asta: Berdj Aşgian-"Despre vise si fenomene paranormale pe intelesul tuturor", totul explicat ca la carte, stiintific-ce se poate, autorul fiind doctor in neurologie).

5. Noroc/ghinion
Capace de canal norocoase (4 gauri pentru baieti, 6 pentru fete sau invers), uitat la ceas la fix, stele cazatoare, numere de inmatriculare de masina multiplii de 11, 111 (gen 88, 66...555), puf zburator cu samanta pus in san, pete albe pe unghie, iesit din casa cu dreptul, intors din drum, trecut pe sub scara, pisica neagra, marti-3 ceasuri rele, ziua de 13, numarul 23....si exemplele pot continua...

Daca imi mai amintesc faze interesante/haioase legate de superstitii din popor le voi posta in continuare. Pe tine ce superstitii te-au amuzat?

Pete de culoare

2010-09-05T13:18:00.010+03:00

Negura s-a dezbracat timida, incet, sub atingerea catifelata a universului. In ritmul incins al iubirii, pe o muzica de soapte. De sub rochia ei de matase alba, incetosata au rasarit o puzderie de pete de culoare. Universul a sarutat culoarea. Lumea s-a scaldat in culoare si in lumina difuza s-au nascut pete de culoare, nepatate.

Intr-o zi lipsita de culoare, pasind pe asfaltul negru m-am lovit de tine. Am cazut la pamant si am vazut stele verzi. Buzele tale calde mi-au dat doua palme sa ma trezesc la realitate. Toropeala placuta.. Cu ochii inchisi parca zaream lumea-mi alb-negru invartindu-se. Am deschis ochii si am sarit ca fripta. Prin ceata pe care o vedeam am zarit groaza. Ma patasem. De culoare. Lumea mea alb cu negru se patase. Imi lasasesi o pata de culoare. Pata ta de culoare. Si tu? Ia-l de unde nu-i. Am inceput sa te caut. Nu stiam unde. Stiam doar ca trebuie sa fii o pata de culoare. Undeva prin gri trebuia sa fii tu.
Am incercat sa caut stelele verzi crezand ca mi te vor aduce. Ma gandeam cum de am trait atatia ani fara sa vad vreodata pata ta de culoare. Mi se acrise de gri. Nu mai vroiam. Vroiam doar culoarea ta. Si atat. Priveam pata lasata de tine si te vroiam. Mai mult. Dar ai disparut. Eram prinsa in acea realitate non-colorata. Am inchis ochii si o ceata umeda mi-a tulburat privirea. Lacrimile au dizolvat griul si au umplut asfaltul de acuarela. Culoarea a pus stapanire pe gri. Am inceput sa ma tavalesc de nebuna prin campul de culori si m-am patat ca un curcubeu. Radiam culoare. Si dor. De culoarea ta.
In zare te-am zarit reintorcandu-te uimit. Am fugit catre tine si te-am strans in brate. Mii de scantei colorate. M-am retras speriata si mi-am cerut scuze. Te patasem de miile de culori. Mi-ai spus ca nu are importanta si mi-ai propus sa combinam culorile de pe noi pana vom obtine culoarea alba de matase. De sub care au rasarit toate petele.

INTERCITY

2010-08-21T02:47:00.005+03:00

Astazi in tren m-a pufnit rasul pentru ca "batrana" mea prietena Raluca mi-a amintit un vers dintr-o poezioara scrisa de mine in clasa a 5-a. Nu am fost niciodata talentata in a scrie poezii, prefer sa intorc omul pe toate partile in "proza", insa, cu toate acestea nu m-am dat niciodata in laturi in a scrie poezii la modul pamflet. Norocul a fost ca am pastrat cateva foi cu maculatura de pe atunci asa ca hai sa ne amuzam impreuna.

Asadar la inceputul anilor 2000 scriam...

INTERCITY

Este ora zece și suntem în gară,
Mămica furioasă își aprinde o țigară
Din depărtare sosește un tren,
Păcat căci bilete noi nu avem,
Dar ne-am gândit să mergem pe blat,
Sau să ne apucăm de cântat.

Călătorii fugeau pe peron,
Nașu de la tren căzuse din pom,
Trenul a plecat și-a lăsat între șine
O baltă mirositoare și deșeuri puține.

Mămica, bunica și cei zece copii,
Stau pe hol și te-așteaptă să vii...

Astfel stăteau toți doisprezece ca fraierii pe hol
Când se auzi "Biletele la control!".

Întreaga duzină este speriată
"Prâslea cel șmecher" sosește de-ndată,
Cu ochii cruciș, cu fața mirată,
Face pe orbul dar este cam seacă.

"Semințe, semințe, poftițí la semințe!
N-avem bilete dar avem dorințe,
Să vă traiască și să vă bucurați
Dacă pe noi, pe noi ne iertați!"

Nu le mergea dar nu prea conta,
Printr-o metodă o vor rezolva!

"Gică Bucale", fratele mai mare
S-a gândit c-ar fi o scuză cam tare
Dac-ar cânta că n-au bilet și nici un cent,
Așa cum auzise de cei de la AKCENT.

Nașu sosește și-i privește de sus,
Întreaga duzină se pune pe plâns
Dar nășicul nu-și face decât datoria,
Îi dă afară și gata șmecheria!

Un bun sfat ar fi pentru toți,
Să-și cumpere bilete și să nu fie hoți!

O bucatica de Eurotrip

2010-08-13T23:23:00.030+03:00

...din ciclul "pentru ca la altii se poate", nu pentru ca am fi noi mai prejos (suntem din multe puncte de vedere mai presus chiar, si e un potential masurabil nu doar un nationalism tampit) ci pentru ca alte natii duc lipsa de doamna Udrea si compania...ah, si era sa uit- si pantofii ei de lux (mama-mama,mai, mai ca mi se prelinge o lacrima), pentru ca doar cu un strop de imaginatie, curaj si indrazneala se poate obtine ceva foarte frumos iar valorile sunt ridicate la rang inalt, nu ignorate si lasate sa moara (cobaiul nostru este Lipscaniul)...si...pentru ca ei stiu sa se vanda si valorifica orice chichita.
Cred totusi ca vin de la sine concluziile. Pana una-alta am zis sa impartasesc cateva memorii/imagini/pareri.
Aveti in fata ochisorilor "impuchinati" o locuinta sociala. Egal: naspa, lovita de pastila timpului, proiectata din start pentru a indeplini niste cerinte strict functionaliste. Logic, nu? Iata cum i-a schimbat fata artistul-Hundertwasser- Viena

Aproape si totusi departe, ma duce cu gandul la Gaudi.
Simulare interior. Decoratii. Mozaicuri. Tablouri. Culoare. Gustav Klimt.

Shonbrunn. Avuram un ghid excelent dar tot nu a reusit sa ma convinga cum a murit Maria Tereza mai exact. Negari nefondate. Una peste alta eu zic ca a murit fericita.

Una din gradinile Palatului Shonbrunn

Eu nu stiu altii cum sunt dar simpaticul cuplu Familia Pastrav din aceasta excursie a fost tare nemultumit la Viena de lipsa patului matrimonial si de camera de hotel in stil camin studentesc. Nu e de mirare asemanarea, caci, in cautarea toaletei am nimerit intr-o sala de practica a hotelului unde o chinezoaica canta la pian. Sala de practica...pe acelasi culoar cu toaletele. Se respecta.
Domnul Filip Pastrav-un romantic incurabil si un om cu care se rade bine

Oricat as tachina eu ideea de Casa Poporului, tre sa recunosc ca nu stiu ce cauta bucati de Grecie la parlamentul austriac. Zeita Atena, forma fara fond..imitatia Panteonului, a Erechteionului pe o parte laterala. Dom'soarele cariatide-vreo metafora a femeii care se afla in spatele oricarui barbat de succes. Feminism sau adevar? Pana una-alta...rampe, acropola...zeitati...autenticitate taica!Ia de la mama, ia si de la tata, ia de la Basescu. Doi pasi in spate, scuipat in san si tras in poza. N-arata rau!

De bunavoie si nesilit de nimeni...Ainen clainen! Tuberosen. Ok..o iei de nevasta, cobori scarile primariei. Fatada superba cu iz gotic te avertizeaza din start. Nu violentei domestice. Nu sexului adulterian. Fundita rosie am spus! Nu fara latex. Te resemnezi cantand la pian. Langa baie...sa nu-ti auda nimeni jalea.

Catedrala...

Un km jumate de placere pentru unii. Pentru ca se stie ca punctul G se afla la finele cuvantului shopping.

Sediul ONU- 3 cladiri in forma de Y, pentru a nu se umbri reciproc.

Metrou la exterior...trece partial pe sub podul de pe Viena.

Suveniruri non-kitsch. Bani sa am si le-as cumpara pe toate. Pentru ca am de unde alege. Pentru ca stiu sa se vanda, si se vand frumos. La granita noastra m-am speriat de vesnicul suvenir nereusit cu Dracula..kitschosii ursi bruni si grav lovita de soarta caprioara neagra. Sa fim seriosi. Oripilant.

Mozart auriu de mi-a trimis un air kiss. Deh..meserii care pot implica flirt si in timpul serviciului (in amintirea claunilor din Herastrau care imi dadeau balonase pe fund)

Port popular or wha'?

Sunshine

Viena inseamna mult verde, statui din care se scurge verde, piete faine, cladiri superbe, viata eco- biciclisti la tot pasul, relaxare, trasuri, bus-uri decapotabile, invartire in ringul vienez, lejereanu.

Panorame

Ezstergom

Parlamentul din Budapesta

Acelasi...din croaziera pe Dunare

Cum te cheama, pui de dac? Atilla:))

Podul cu lanturi...noaptea

Podul Elisabeta...tot noaptea

Podul Independentei...vazut de la inaltime din parc, pe el pot spune ca am pus cu indrazneala piciorul si l-am traversat.

Si gata nene, mai lasati-ma cu podurile ca m-au bagat total in ceata. Podul Margareta poarta 10 sau Elisabeta poarta 10? Cert e ca am strigat cat m-a tinut coarda vocala ca-mi bag.., era sa pierd vaporasul ratacind printre poduri si cu chiu cu vai am facut autostopul si am prins un nene de treaba sa ne duca la destinatia corecta.
Parc salbatic pe munte (mi-a taiat calea un sarpe si am ramas masca vazand sute de furnici rosii traversand in graba aleea de la stanga la dreapta. "Si-s grabita si-s grabita ca mi-e casa ne-ngrijita". Panica maxima!

Bancute rotative

Isn't that romantic? Lacatele prinse de balustrada. Cheile...pe fundul Dunarii. Iubire eterna. Sirop. Aviz amatorilor: traditie similara la Teatrul Masca din Bucuresti...Cheile? Pe fundul Lacului Morii.

Carti de vizita pe saturate

Buze insalivate...marca Cameron Diaz. Pentru ca nicaieri nu e mai bun gulasul si shomloiul ca la mama lor acasa.

Bratislava-picturi facute de copii in pasaj. Faaaaain!

Si...cam atat din micul rezumat photoblogguit. Sper ca am transmis o parte din frenezie! La mai mare!

Oameni stresanti din timpurile noastre

2010-08-06T00:43:00.010+03:00

Daca in urma cu cativa ani mai dadeam din cand in cand pe strada de indivizi care ne abordau cu "ce faci fetele, te plimbi?", actualmente situatia pare inrautatita grav. Nu doar ca specimenele s-au inmultit, tehnicile au avansat, lumea s-a smecherit dar au aparut si oameni angajati special pentru a te aborda stresant. Agasarea vine din partea promoterilor, agentiilor de modele pentru toata lumea, sectelor religioase, drogatiilor care fac cheta chipurile ca li s-a furat portofelul si nu mai au bani de bilet de tren pana acasa la ei la Cuca Macaii, diversele organizatii cu sau fara profit. Sa le luam la bibiliiiit...(pe astea din Bucuresti)

1. Reprezentantii AVON

De reprezentantii AVON fug ca de dracu'. Mai ceva ca de Martorii lu' Iehova. Nu e o conspiratie dar eu una ii compar cu o secta (eu una le mai zic "Martorii lui Avon"). Toti au acelasi discurs, aceleasi oferte, iti ofera onoarea de a te face reprezentant AVON. Cred ca ar fi ultimul meu scop in viata. Ii refuzi. Iti explica cat de avantajos e. Cat de lejer e. Cati bani se fac. Ii refuzi iar. Insista. Comanzi si tu un produs. Le-ai dat un deget, iti iau toata mana. Sunt precum cainii maidanezi. Le dai un os, se aciuiesc pe langa tine. Te intreaba peste o saptamana daca mai vrei ceva. "Femeieeeee, Tutankamoanca de-as fi si tot n-as consuma de la o luna la alta o cutie intreaga de farduri, fond de ten, ruj etc!" Odata ce ai cumparat ceva de la ei te-ai inscris pe lista neagra a neuronilor hartuiti sexual si ucisi cu brutalitate. Nu e exclus sa te trezesti cu reprezentantul tau AVON la usa sa-ti ofere un catalog si sa-ti explice ce reduceri sunt luna asta. Cu toata oferta voastra de banii aia imi luam 5 dermatografe ADA din piata sau mai puneam un ban si-mi luam un parfum de firma al carui miros nu disparea din baie pana la lift. Ok, ok. Nu pun la indoiala calitatea dar marketingul vostru este echivalent cu stresarea maxima a cumparatorului. Ceasul rau, pisica 13!

2. Pocainta in ritmuri de hip-hop

Eu cand aud hip-hop ma gandesc instant la viata de cartier, golaneala, injuraturi (p**a, m**e, etc etc). Asa sta in firea lucrurilor. Ziceti voi?
Iaca trec si eu pe la Unirii prin zona aia unde pute ingrozitor a ulei ranced de Mac Donald's (partea laterala din spre Dambovita) si zaresc niste boxe maaaari, multa lume adunata si muzica la maxim in ritmuri de hip-hop. Versurile si mesajul insa...CRESTIN. N-am ras de frica ca ma bate Doamne-Doamne. Mi s-a parut nu doar o blasfemie (am eu o problema sau si voi asociati hip-hopul cu limbajul licentios?) dar si o metoda penibila de a promova credinta. Recunosc, atrage mai multa atentie, mai multa lume in acest fel dar totusi e exagerat. Fiecare om traieste cu filosofiile lui, cu credinta lui, fiecare isi are scopul sau bine definit in viata. Stii vorba aia cum ca fiecare pasare pe limba ei piere, da? Raspunsul trebuie sa vina din interior iar interiorul nu poate fi fortat. Nu poate fi impus! O discutie, un pliant ...e ok...dar un asa manifest (si in ritmuri de hip-hop) mi se pare exagerat. Partea stresanta e ca nu poti trece de aria respectiva de actiune (din nou de precizat: zona Unirii unde pute a ulei de cartofi prajiti de Mac Donald's) fara sa fi acostat. Am grabit pasul, am dat sa fug, tanti m-a prins din urma si mi-a bagat pliantul sub nas-concert la intrarea pe Lipscani.

3. Agentiile de modele din scarile de bloc si indivizii enervanti de te abordeaza

Raiul pitipoancelor. Sa moara dusmanii lor ca ele s-au inscris la o agentie de modele si vor avea o groaza de bani din cariera lor de modelling.
Mai nene...agentiile de modelling au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Sunt romanii mai frumosi in ultimul timp si nu am remarcat eu? Cu siguraaaaanta (ooo daaaa). Nu stiu ce criterii exista (daca exista criterii stricte) dar vad ca mai orice fata (cu precadere fete desi si baieti si copii) care trece prin aria de actiune a angajatilor stresanti amplasati strategic incat sa-ti "taie calea" (iarasi ceasul rau, pisica 13) este abordata. Abordarea consta intr-un discurs invatat papagaliceste, un compliment de florile marului si o munca de convingere despre ce viata frumoasa ai putea avea, cum ai putea aparea in spoturi publicitare, in reviste de moda, in pliante de reclama de la mari branduri. Dureaza doar 5 minute. Nu te costa nimic. Da, da....Vrajala maxima si insistente maxime. Baietii de vis-a vis de Cocor merita luati la suturi. Gasiti-va nene alt job!!!! Trec de minim 2 ori pe zi prin zona aia si de fiecare data ma abordeaza. Ii resping. Ii iau cu frumosul. Nu se poate nene, ei ma vor de-a dreptul pe podium! Multam pentru buna intentie!

4. Domnitele de-ti vin la masa la terasa "sa cumperi un trandafir la fata"

In amintirea lui Don Juan de Marco, maestro de amore... Nu stiu cati barbati romantici mai sunt in timpurile noastre (si totusi mai sunt!) dar un trandafir se da la o ocazie, intr-o anumita circumstanta, intr-un moment ales cu grija si nu tzaca paca bagat sub nas incat te simti obligat ca baiat sa fii un domn si sa-i iei fetei unul si tu ca fata stanjenita ca nu-i momentul potrivit, ca tanti tigancusa ii va face gaura in banii de buzunar din acea zi a prietenului cu trandafirul ei cu sclipici si dat cu parfum...

5. Cersetorie nobila

Cazul 1

E un baiat mai golanas asa..."Cunostinta veche". Abordeaza numai fete. N-are coaie suficient sa abordeze cel mai inofensiv tip. Pana sa treaca la subiect ce vrea de la tine te ia cu caterinca proasta, de cele mai multe ori glume pe care doar el le intelege, sexiste, perverse, remarci nu tocmai dragute totul sub o ingamfare si un misoginism la cote maxime. Da senzatia ca te agata intr-un fel sau altul. Apoi iti cere bani pentru nu stiu ce copii amarati. Oare? Sa-l cred, sa nu-l cred... Ideea e ca dupa asa o abordare jignitoare nu-mi vine sa dau niciun sfant oricat de nobila ar fi cauza. Ii zic ca nu am bani. Jignirea din partea lui continua. Labarule!!!!

Cazul 2

Un baiat mic de statura. Maxim 20 de ani. Panicat. De obicei te abordeaza simplu:" Auuuuuzi!!!". Baiat aparent normal, bine imbracat...Isi joaca rolul binisor. Prima data a venit la mine speriat, mai-mai ca plangea zicandu-mi ca i s-a stricat motorul si ca nu mai are bani si nu mai are cum sa ajunga acasa (la Constanta). L-am luat la puricat. N-are pe nimeni sa-l ajute, e disperat. Imi repeta de enshpe mii de ori ca nu e un cersetor, ca ii e rusine sa "cerseasca"...in fine...ii dau 5 lei la o adica as putea fi si eu in situatia lui si plec.
Dupa cateva luni tot el...Ne intalnim din nou. Nu ma recunoaste. Il recunosc vag. Imi baga alt discurs cum ca i s-a furat portofelul si nu mai are bani de bilet de tren sa se intoarca acasa (a bagat alt oras in discurs). L-am intrebat cum ii mai merge motorul, ii zic ca m-a lovit criza si pe mine si sa-si caute de munca. Ma lasa in pace. Am memorie vizuala buna, din pacate si spirit de observatie (ii vad venele;) ). Mai are rost sa precizez ca dupa astea 2 intalniri in care m-am oprit din drum pentru el, l-am mai vazut de inca vreo 3 ori ratacind prin oras? Adios si la munca! Am mai vazut unul care mereu isi arata rana de la picior si cere bani. Punkeri, junkies...de-astia.

6. Promotii!!!

La ciocolata, inghetata, iaurt, lapte, tigari. Te abordeaza, te baga intr-un local din apropiere si urmeaza vreo juma' de ora in care testezi produse si raspunzi la o suita de intrebari plictisitoare. Zeci de soiuri de ciocolata si un pahar cu apa. Le gusti si raspunzi la intrebari...de la 1 la 5 care ti se pare cea mai fina, cea mai pufoasa, cea mai pretentioasa etc. Te plictisesti de atatea intrebari. Dupa primele 3 nu mai simti niciun gust, toate ti se par o apa si un pamant.
Uneori poti sa ai norocul ca dupa 2 zile de chestionare de-astea facute consecutiv sa primesti un mic premiu- o punguta cu dulciuri (am avut norocul asta) dar poti avea nenorocul sa primesti o mostra de inghetata intr-o cutiuta ca de dus urina la analize sau...nimic!

Arta in stilul Leonid Afremov! Iti bucura ochii!

2010-07-30T03:13:00.022+03:00

Stupoare trista...in ziua de astazi tehnologia ne-a sumonizat pe toti, ne-a orbit si ne-a transformat in niste oameni moderni. Ignorant de moderni. Dureros de moderni. Indolent de moderni. Puncte puncte de moderni. Gasiti voi adverbe.
Ce are omul mai DIVIN este exprimat in ARTA, parerea mea. Arta care s-a tehnologizat si ea din pacate. Cati din ziua de astazi mai fac arta?...si ma refer aici la ceea ce numim arta traditionala. Cu siguranta muuult mai putini decat cei care s-au dat pe tehnologie. Ingrozitor cum toti s-au transformat peste noapte in "artisti", apucandu-se de arta fotografica-ultimul racnet al artei zilelor noastre. Snobism de-ala imbecil. Nu neg, iti trebuie talent si pentru asta, insa "arta" este dependenta de un aparat care musai tre' sa coste minim 30-40 de milioane, altfel esti un "wannabe". Corect? Daca nu-ti iese rezultatul scontat..apelezi la "mama prostului" care pentru traditionalisti era guma...pentru noi, astia "modernii" este Photoshop. Gata. Tzac. Pac. Suntem artisti. Suntem artisti?
Pe deviantart e plin de artisti...sau...mai mult sau mai putin artisti. Mai mult sau mai putin impresionanti.
De cateva luni bune m-am indragostit. M-am indragostiiiiiiiiit. La prima vedere. Si nu, nu pe alde feisbuci si alte site-uri de genul care imi satifac la maxim dorinta de barfa/spionaj cu scop de barfa undercover. M-am indragostit de arta, de arta lu' nenea Leonid. Tot respectul meu, pana in momentul de fata mi-a castigat admiratia si s-a dovedit a fi preferatul meu dintre artistii contemporani. Ok, ok...sunt subiectiva totusi. A avut un efect ca de magnet care m-a paralizat in fata monitorului cu gura deschisa. Si noaptea s-a scurs, somnul mi s-a dus si nu m-am lasat pana nu i-am vizionat toate picturile. Nu m-am lasat pana nu am salvat in pc preferatele (am zis ca trebuie sa le am, nu se poate altfel). Sincer nu pot spune ca e pictura care sa nu-mi placa cu toate ca omul mai are si unele opere care contrasteaza cu cele foarte muncite si par banale, simplute, unele naive si pe ici si colo apar disproportii in perspectiva, erori de unghi (sau poate asta era si ideea). Sa nu-l maniem pe Dumnezeu totusi, am salvat pe hard 344 de picturi si inca mi-e greu sa ma decid care e preferata.
Culori pline de viata, lumini, dinamism, cupluri, ploaie, reflectiile naturii si ale luminilor in apa de ploaie, natura, atmosfera citadina, spirit al orasului, orase lacustre, strazi (ulite) de tara, verdeata, dans, nuduri pline de inocenta, gratie, jazz, muzica, barci, apa, apus, rasarit, iarna, toamna, ploaie, ploaie din nou, natura moarta...Orice artist are laitmotivele lui. Important e sa nu devina monoton.
In mod ciudat, judecand dupa stil si culoare, la inceput am crezut ca artistul este un adolescent. Gresit. Are o varsta respectabila. E pasiunea lui...asa cum si pe la facultatile de arta exista si oameni ca el.
Mai mult de atat...pana de cuvinte. Cuvintele sunt de prisos. Va las pe voi sa-i admirati arta. Merita!
http://leonidafremov.deviantart.com/
www.leonidafremov.com
Si..o serie dintre preferatele mele:

Berea nu ingrașă! Filmele indiene da!

2010-07-25T20:15:00.016+03:00

Sa incepem cu un cantecel vesel (in stilul filmelor indiene :)) )!

Postarea de fata nu are catusi de putin caracter publicitar si nici nu incita tineretul la alcoolizare. Ba mai mult, nici nu se doreste a fi un furt intelectual (sursa). Scopul este de a spulbera macar cel mai "de sezon" mit legat de silueta: "berea ingrasa", "vitaminele ingrasa", "cafeaua face celulita", "anticonceptionalele ingrasa", "sexul slabeste" etc. Berea. Un dusman de temut pentru silueta?

Priviri "in gol", ochi umezi... Cantecel vesel din nou. Zbenguiala in cerc.

BEREA
1 E gustoasa, racoritoare, hranitoare si relativ saraca in calorii. Berea nu contine grasimi si zahar. Singura sursa de calorii a berii este alcoolul, care are 7 calorii/g (fata de grasimi, care au 9 calorii/g).
2 Berea este o bautura naturala, cu aport mare de vitamine si minerale. Contine cantitati importante de magneziu, seleniu, potasiu, fosfor, biotina si este una dintre cele mai bogate surse de vitamina B.
3 Este o sursa de fibre solubile (rezultate din prelucrarea orzului). Un litru de bere contine aproximativ 20% din cantitatea de fibre recomandata zilnic, iar unele sorturi contin chiar pana la 60%. Acestea ajuta digestia si absorbtia hranei, reducand nivelul de colesterol. Berea nu contine colesterol.
4 Consumul moderat de bere reduce stresul si rata imbolnavirilor de inima."
"O sticla de bere de 500 ml are 225 de Kcalorii, mai putin decat aceeasi cantitate de suc de fructe sau orice bautura racoritoare. Iar in cazul berii fara alcool, aportul caloric este si mai mic (70 Kcalorii/sticla de 1/2 l)."
"Proprietatile nutritive fac din bere una dintre cele mai complete bauturi. Bogata in minerale si vitamine (A, D E, dar mai ales vitaminele din grupa , berea are un continut ridicat de acid folic, o substanta esentiala in metabolismul celular, care contribuie la prevenirea anemiei si diminueaza concentratia homocisteinei (considerata un nou factor de risc cardiovascular).
Continutul moderat de alcool (4-5s) creste asa-numitul colesterol bun si actioneaza ca o bariera impotriva colesterolului rau, reducand riscul de infarct si alte boli ale inimii. La femei, intarzie instalarea menopauzei si a efectelor acesteia - osteoporoza."
"In cantitati moderate, berea nu numai ca nu ingrasa, dar chiar te poate ajuta sa-ti pastrezi silueta.
Este diuretica, faciliteaza eliminarea toxinelor si contine fibre solubile, care iti asigura protectie fata de bolile de colon. "

O mica deviere de la subiect: Ce treaba are berea cu filmele indiene? Niciuna. Era doar un experiment propriu. Oare trebuie sa apelez la stilul filmelor indiene de a mentine publicul atent in lumea blogurilor? Expresii ale fetei foarte sugestive, barbati cu ochii in lacrimi, priviri abatute, dansuri cu coregrafie mirobolanta? Sigur nu dar nu vroiaum sa am o postare prea sobra. Oricum...berea de sine statatoare nu ingrasa. Sedentarismul da. Telenovelele si filmele indiene cu siguranta!

In loc de P.S.: May he poop on my knee?

Documente oficiale, chestii de-astea

2010-07-22T20:33:00.013+03:00

Astazi am fost sa-mi schimb buletinul. Motivul nu va priveste. Cert e ca a trebuit sa spun adio fara pic de regrete copilei de 14 ani cu figura fara voia ei terifiata-uimita-nervoasa-demna de a izbucni intr-un ras/plans isteric (o stare de spirit greu de definit, o figura ce inspira bucurie-tristete, invaluita de mister, o Mona Lisa aka Gioconda contemporana dupa spusele multiplilor mei critici de poza de buletin intalniti in decurs de 8 ani), imbracata in vesinca bluzita rosie a carei roseata s-a prelins pe chip. Culori saturate la modul cel mai nasol, rosul bluzei Giocondei de 14 ani asortandu-se cu canicula de astazi, radiind toata poza. Cernobâl. Luminozitate proasta rau pe par- zici ca avea pe alocuri parul alb. Gioconda contemporana. Un laviu prost, in tempera de-aia cu urs panda pe cutie. Tin minte ca mi-a marcat copilaria vechiul buletin, mi-era rusine cu el, nu semana cu mine. Mi-l uitam acasa mereu. M-am bosumflat la momentul respectiv si i-am facut capul balalaica lu' taica-miu care incerca de zor sa ma convinga ca pozele de buletin sunt prin definitie poze naspa, oficiale si sa nu mai fac atatea fite. Ok. Daca e oficial tre' sa fie naspa. Privire serioasa. Dreeeepti!
Am plecat spre sectia de politie cu trista amintire a doamnei militian (tian-ul, se zicea candva, in bancurile comuniste, ca e coeficient pentru inteligenta) ce m-a agasat la varsta pubertatii nemultumita de pozitia in care ma asezasem. Sa trecem peste. M-am dus sa ma repozez. Recapitulez in memorie: NU zambet, NU incruntata, NU bot de pitzi (nu ca as fi amatoare). Pana la poza (unde slava domnului tanti s-a purtat frumos cu mine, cu rabdare si am iesit mai de doamne ajuta, ca deh, a evoluat tehnologia camerelor foto, am invatat si noi photoshop-crezi?) ne-am lovit din nou de clasica birocratie. Nu domne ("nu doom") , nu e ok, ce e anexa asta la procesul verbal scrisa de mana? Unde e stampila? Pana va ridicati buletinul sa faceti pe dracu' in 15 sa apara alta anexa credibila, stampilata etc.
Bla bla-uri. Dom' profesor arhitect Bercan avea o vorba foarte buna. "Omul-ghiseu" este specia suprema. Omul capata puteri supraomenesti (Superman gen) cand se afla in spatele ghiseului. Te are la mana. Te trimite la plimbare pentru ca lipseste o virgula, te plimba de la ghiseul x la ghiseul y si eventual iti mai trage si "jaluzeaua" in nas dupa ce ai stat la coada doua ore pe motiv ca programul s-a incheiat, ca trebuie sa ia copilul de la gradinita sau ca vrea pauza de masa. Ca sa iesim din criza e suficient ca toti rusii sa nu mai bea o zi, chinezii sa nu mai manace o zi si romanii sa munceasca o zi.
Ce te faci insa cu doamna de la ghiseu daca iti mai trebuie o copie xerox si la xerox tocmai au inchis..sau "nu e xerox in sat"? Vii maine dupa ce ai stat de te-au luat sudorile la coada sau apelezi la inspiratia "clasic romaneasca" si o convingi cu sarmul personal sa te creada pe cuvant? Cetatean model, deh...
Uite ce le-a dat prin tartacuta unora:

"Datele sunt luate de pe certificatul in original." Parol? Parol. Sa-l credem pe cuvant? Xerox in sat nu-i. L-a luat inundatia. Dom' primar bea banii.
Dar ce aveti pe nas, domnu? Puncte negre? Cam blurata poza...sau abstracta as spune. Intrebati la ghiseul 6.
P.S: A se vedea semnatura si declaratia "notariala": CONFORM CU ORIGINALUL. Copie legalizata, nu oricum! Genial! :))))

Odată cu lansarea site-ului QuickMall, m-am înscris în competiția pentru un iPad. Dă și tu sfoară-n țară!

2010-07-21T09:55:00.014+03:00

Oricât mi s-ar fi spus prin liceu "Writing is your middlename" dat fiind că puteam bate câmpii oricând cel puțin 2 pagini pe orice temă (profa de română deja se obișnuise cu spiritul meu critic), întotdeauna am urât compunerile/eseurile care mă limitau (o temă strictă, 500 de cuvinte și nu mai mult, fără deviații de la subiect). Anii de liceu au trecut, facultatea e pe terminate iar eu incă mai sunt supusă compunerilor. De data asta miza e măricică. Hehe! Ca să am șansa să câștig un Apple iPad 16GB Wifi trebuie sa fac reclamă la site-ul QUICKMALL apoi rămâne de văzut cât noroc am. La capitolul marketing stau destul de modest...și totuși...
Trăim în secolul vitezei și ne-am cam obișnuit ca internetul să facă parte din viața noastră. Pare destul de comod să stai acasă și să faci comenzi pe net decât să bați orașul în lung și în lat, să colinzi magazinele pe ger, pe ploaie, pe 40 de grade. Pe canicula asta eu n-aș ieși ziua din casă nici să mă împuști! Să mă bată soarele în cap, să curgă apele pe mine, să stau înghesuită în autobuz? Vara trebuie să ne transformăm în păsări de noapte. Altfel nu văd vreo supraviețuire. Sau poate..."singura noastră scăpare e să rămânem toți la mare". Sau să facem acatiste pentru Bill Gates și să profităm din plin de minunea secolului nostru- Internetul.
Internetul te duce fix unde vrei, cu un click gasesti exact ce îți dorești.
Site-ul QUICKMALL (www.quickmall.ro) este ideal dacă ești în căutare de: telefoane mobile, foto/video, laptopuri și iPad-uri, accesorii GPS, accesorii GSM, console jocuri, parfumuri, sony walkman precum și service GSM de calitate. Pentru fiecare din categoriile mai sus menționate există o gamă largă de produse încât să alegi exact ce îți convine. E ca și cum te-ai teleporta în mall, exact la locul potrivit și asta fix din fața computerului, cu un număr minim de clickuri. Cum timpul nostru (liber) este limitat, trebuie să profităm la maxim de avantajele oferite, astfel încât să ni-l petrecem eficient. Timpul petrecut în stația de tramvai, în mijlocul de transport în comun, în fața oglinzii pregatindu-ne să plecăm la shopping, colindând prin magazine, eventual suportând o vânzătoare antipatică, l-am putea investi mai mult în noi, relaxându-ne, făcînd chestii mai utile. Cum ar fi ca toate lucrurile mărunte care ne ocupă timp și energie să se rezolve de la sine cu un singur click? Cred că ar fi minunat și pentru prietena ta aia stresantă care te ia la shopping mereu și te seacă de nervi stand 3 ore nehotărâtă printre standuri (am mai discutat despre chestia asta într-una din postările anterioare, vor mai urma postări-protest, postări-manifest și pe viitor). Problema ta mâncătoare de neuroni s-ar rezolva cât ai zice...QUICKMALL. Adică în traducere mot-a-mot...MALL RAPID. Nu sună bine? Tu ce părere ai? Lasă un comentariu și exprimăți părerile cu privire la acest nou site de cumpărături online.
"Odată cu lansarea site-ului QuickMall, m-am înscris în competiția pentru un iPad. Dă și tu sfoară-n țară!"

Creierul de pe Motoare (si bonus un mic psiho-test)

2010-07-15T02:16:00.010+03:00

Iaca a venit vara! Yuhuuuu! Iar curg apele pe tine? Asta e, a venit vara. Hai la o terasa! Stii...e vara!!!! Pune mana pe telecomanda si aprinde aerul ala conditionat. A venit vara. Hai la o terasa. Pentru ca a venit vara. Stai ca imi mai fac un dus. Receeeeee. Stii ca a venit vara?!?! Simteam asta de mult, de pe la inceputul lui aprilie cand s-au deschis terasele. Nu neaparat din cauza ca ar fi luat-o razna clima desi nu neg asta dar comerciantii profita din plin de fiecare grad in plus, de fiecare raza de soare, de fiecare gaura in stratul de ozon. N-ai idee ce inseamna ca a venit vara pentru ei. Iar Bucurestiul geme de terase. E un geamat de-ala placut, aproape orgasmic, ca deh...romanu' ca are bani, ca n-are, isi strange economii la chilotel (de-ala de plastic ca pusculitele deja s-au demodat, less is more), tre' sa-si stranga repejor gasculita pe o vreme asa faina si sa descante cateva ore o bere intr-un ritual de grup ("chemarea" se rezolva usor si gratis, la cate cartele verzi si portocalii se impart pe strada cu super oferte). Relaxare, miros de vara, de vacanta, dor de duca (in concedii, evident). In centrul vechi cel putin aproape ca nu ai pe unde calca, stradutele (daca au 5 metri latime) sunt ocupate de o parte si de alta de mese cu scaune incat iti fug ochii pe traseu stanga-dreapta ca la meciurile de ping-pong. Categoric nu te poti plange ca nu ai de unde alege. Si totusi...terasa mea preferata ramane terasa de pe TNB (Teatrul National Bucuresti), numita din motive pentru care nu bag mana in foc Terasa "La motoare" sau "Pe motoare"...Whatever! De ce? Simplu. Pentru ca este o terasa pe care o pot diagnostica drept STUDENTEASCA. Pentru ca atmosfera de aici este mereu placuta, relaxata, parca ai fi pe o terasa la mare, unii ar zice Vama. Bancute din plin, acoperite sau nu, bere ieftina, papa bun, lume ok (desi sunt perioade cand apar in cadru si liceeni mai fitosi, mai emo..mai...punct), tineret, studenti (si nu de-aia coca', majoritatea fiind de pe la UNIBUC si foarte multi de la arhitectura, arte, stuff, adica oameni liberi, deschisi, cu simt estetic, artisti, cu care ai ce discuta), muzica e buna, din cand in cand baietii (si fetele microbiste) se mai bucura de meciuri in direct pe ditamai ecranul, se tin concerte sau piese d teatru cu o atmosfera ca in familie.

Boem...Vaca. Creier. Caruta cu iarba. Desene pe pereti. In fine...daca nu ati fost va las sa descoperiti singuri. Merita.

Si ca o tema pentru data viitoare cand mergeti la un strop de buna dispozitie, incercati sa analizati creierul. E mega amuzant, relaxant si subiect de socializare si cunoastere a celui de langa tine.
Tu ce vezi in acest creier? (tranteste un comentariu cu ce vezi tu si hai sa ne analizam impreuna)

Iata ce am descoperit noi...

Disarm me

2010-07-10T14:12:00.001+03:00

Lupoaica amenintata de bile

2010-07-07T15:03:00.007+03:00

Se numeste "Darul Romei" iar monumentul infatisaza legendara lupoaica si pruncii Remus si Romulus sugand la ugerele ei. Relativ recent, lupoaica bucuresteana, o specie aparte, adaptata la cele mai nocive conditii de trai, afectata mai ales psihic de soarta ei trista a fost mutata din Piata Romana la intrarea pe Lipsani din I.C. Bratianu (in scuarul din fata cladirii Voaleta sau a magazinului Bucuresti, proprietatea lu Nea Vanghelie "care este"...si care este intr-o stare deplorabila, daca nu vedeti vreo bulina rosie semnalizand posibila cadere la cutremur, va zic eu ca mai mult ca sigur ea a existat dar a fost furata, ideea e ca aspectul magazinului Bucuresti imi deprima retina. Celulele mele cu con si bastonas isi smulg parul din cap.). Mutarea pot spune ca a fost benefica, lupoaica isi are mult mai mult rostul la intrarea pe Lipscani (trebuia cumva amenajat si scuarul ala avand in vedere ca e un punct important-deh, ne mandrim si noi cu centrul nostru vechi. Nu stiu cat meritam dar noi ne mandrim). Totusi nu despre asta vreau sa discut. Hai sa privim mutarea din perspectiva lupoaicei.

In Piata Romana, lupoaica se afla in permanenta sub presiunea mentala ca o bila putea cade pe ea in orice moment. A impietrit un zambet crispat. Isi apara cu grija materna puii. E vorba de bila de pe ASE si clasica legenda ca bila aceea va cadea daca o fata va termina facultatea virgina. Bila n-a cazut de bunavoie nici in ziua de astazi, doar la renovarea cladirii ASE-ului a fost vrei, nu vrei data jos. Actualmente bila are si paratraznet. Cu atatea mijloace de protectie (contraceptiva sau nu) bila nici ca mai cade.
In fine, lupoaica a fost mutata la intrarea pe Lipscani. Toate bune si frumoase. Un nou habitat, lupoaica incepe sa se integreze si sa se adapteze in noul ecosistem. Puii sug linistiti. Lupoaica sade pasnica pe postament.

Saptamanile trecute...ma plimb si eu linistita si mai ca ma sperii. Pe blocul alipit cu magazinul/cladirea Voaleta a fost pus un ditamai afisul cu mesajul "NOI DARAMAM PRETURILE" si...reclama cu pricina are atasat un lant si o bila imensa (sa tot aiba un metru- un metru juma' diametrul cred)-bila de-aia de se foloseste la demolari in constructii. Bila pare confectionata din carton sau ceva material plastic dar este atat de bine realizata ca inspira ceva greu-ceva metal, si, cu toate ca este prinsa bine de lantul gros si "patrunsa" cica in perete sugerand demolarea, ea inspira nesiguranta. Zici ca sta in orice clipa sa cada. Mereu cand trec pe acolo vad bila imensa. Vad si lupoaica. Vad lantul greu. Vad bila grea de metal. Imi imaginez un accident, eroare tehnica. Cade bila. Loveste postamentul. Zboara lupoaica cu un schelalait ascutit. Remus si Romulus se imprastie colo si colo. Isi cauta mama socati. Ultima specie de lupoaica bucuresteana zace lata. Nici la ASE nu era in siguranta, nici la Voaleta nu e...De ce trebuie sa fie mereu amenintata de cate o bila? De ce? Lasati lupoaica in pace! Pana nu se supara si incepe o revolutie a lupilor gen sezonul Eclipsa din Twilight. Atunci sa vedeti ce bilute veti face voi. De teama.

Fatăăăă, vino cu mine până la baie!

2010-06-27T20:10:00.014+03:00

Exista o serie de obiceiuri pe care le tot remarc la nivel general in jurul meu. Transmise din mosi stramosi sau pur si simplu preluate prin sindromul maimuta (sau mentalitatea de turma, cum vreti sa o denumiti), ele persista, si, de multe ori fie ca nu recunoastem si afisam un poker face sau un zambet de Mona Lisa, inchidem ochii si le urmam cursul, ele calca pe nervi.
Sa incepem cu fetele care merg in grup la baie. Nu ma refer la nevoi fiziologice comune, simultane, gratie berilor in care ne-am scaldat rinichii.

Cazul 1

Ma refer la cazul in care stau si eu linistita, ma relaxez la masa si o prietena imi cere sa vin cu ea la baie. Zic nu, trage de mine. N-am incotro. La baie in cazul in care nu ma pune sa-i tin diverse lucruri pana se picura ea, nu se intampla nimic spectaculos. Intra in cabina. Sta inauntru atata cat sa-mi rotesc ochii peste cap de 4-5 ori si iese. Nu naste. Nu avorteaza. Nu vomita. Nu trece in lumea celor drepti. Nu face experimente nucleare. In plus are doua maini, doua picioare, e perfect sanatoasa. Grad de invaliditate zero! Deci n-are nevoie de aghiotant si ajutoare speciale. Bine, atunci care e rolul meu aici? De ce mama ma-tii (adica bunica-ta) m-ai ridicat de la masa sa vin cu tine?

Cazul 2

Ma ridic si eu de la masa. Nici nu apuc sa ma stabilizez in pozitie bipeda ca sunt intrebata: "Mergi la baie?". "Mda", raspund. "Vin si eu", imi raspunde. In gandul meu: "Daca nu ma ridicam eu de la masa sa ma indrept acolo, aveai de gand sa faci pe tine...sau...apelai la cazul 1 descris mai sus?".
Buuun. Ajungem la baie. Episodul baie e cel mai interesant.

Subcazul a)
Intram impreuna, evident in cabine separate. Prezenta ei alaturi ma inhiba. Parca mi-a trecut orice senzatie. Abia ce reusesc sa pornesc actiunea pentru al carei scop am venit, ca jetul imi este oprit de ea care ma ia la intrebari si incearca sa poarte o discutie cu mine din cabina cealalta. Doamne, femeie! Acum te-ai gasit?!?! Am si eu intimitate! Lasa-ma macar shushu sa-mi tihneasca, lasa-ma sa ma usurez in liniste si vorbim dupa aia ce vrei si ce nu vrei. Alt lucru pe care nu il inteleg: fetele care merg impreuna la baie si discuta in timp ce mictioneaza in cabine separate. Stii cum e asta? GROTESC!

Subcazul b)
Insisti sa vii cu mine la baie. Fiiiiiiiie, accept vreau, nu vreau. Intru in cabina. Tu imi tii usa (in caz ca nu se inchide). Stai la usa si ma tii de vorba. Crede-ma ca nu ma plictiseam. A se mai adauga si intrebarile stresante de genul "Mai ai mult?". Treaba mea, te-am rugat eu sa vii cu mine?
Subcazul "be prim" e viceversa gen ii stau eu in usa si ma fac ca nu aud.

Nu sunt absurda, sunt gata sa-mi ajut amicele in caz de chestiuni grave dar atata timp cat nu esti pe moarte, cat esti intreaga, nu vin cu tine la baie sau cel putin nu ma ridic de la masa ca sa te insotesc. Sau te crezi printesa si ai nevoie de servitoare/doica? E ceva de bun simt pana la urma. Si chestia asta o zice de data asta o fata!

Cazul 2

Episodul Mall. Tzoale.

Portofelul tau e intr-o criza. Economica, evident. Adica pe zero sau pe minus. Intri in cele mai scumpe magazine, vanzatoarele ne masoara din cap pana in picioare si ne privesc de sus (tipic vanzatoarelor din mall de la magazine cu adevarat brand care au de multe ori 10 clase dar fite cat cuprinde). Te holbezi la fiecare bluza in parte, intorci produsul pe toate partile. Te gandesti cum ti-ar sta imbracata in asa ceva. O pui la loc. O iei iar. In 10 minute ai mainile pline de umerase si te indrepti mandra spre cabina de proba. Asta nu imi vine, asta imi sta misto pe cur dar buzunarul ala lateral vine cam naspa. Bluza asta e marfa, imi face sanii misto dar parca am spatele prea gol. Strambi din nas. In final ramai cu o fustita scurta care costa numai 4 milioane (adica 400 lei) si o bluza draguta de vreo 2. Daca te-as vedea pe strada nu te-as remarca. Ma intrebi cum iti sta si faci 1001 de piruete, te admiri, faci o poza pe furis (hi5 sau facebook gen) chipurile sa vezi cum iti statea poate te mai razgandesti sau sa mai ceri pareri.Iesi mandra. Pui la loc fustita. Si bluzita. Si plecam. Iti statea bine. Dar oricum nu dai tu atatia bani.

Episodul Supermarket

Te insotesc prin supermarket. N-ai de cumparat decat un sampon si un balsam. Ma gandesc ca in 5 minute terminam. Oooo da!
Cu samponul am terminat repede deoarece duduia a vrut musai Head and Shoulders (de-ar stii ei ce reclama le fac!) intrucat daca schimba samponul face matreata. Ok, done.
Cu balsamul a fost mai naspa. Am stat vreo 20 de minute sa se decida dintre care 10 in care a privit de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta si inapoi nestiind ce sa aleaga intre "Elseve anti rupere" si "Elseve ultra strong". Eu dadeam ochii peste cap. Creierul meu era in doggy style sub cuvintele ei: "Asta sau asta?", "Care crezi ca e mai bun?". Intr-un final s-a hotarat. Probabil mi se ingrosase o vena de pe frunte cand m-am rastit: "Hotaraste-te!" sau "N-are importanta!".
Aviz amatoarelor: "anti-rupere sau ultra strong?" Va zic eu! Toate sunt o apa si un pamant. Nu exista balsam sa iti faca parul cret daca tu esti linsa de vaca. Un balsam nu iti face parul mai des daca tu ai 10 radacini de fir de par. Nu ti-l intareste daca tu ai de la natura firul subtire. Balsamul iti unge parul, eventual scalpul, nu-ti modifica ADN-ul sa ai parul mai tare, mai des, mai gros, mai cret...mai...ca sabia lui Zorro, si nu, nu o sa-ti schimbe nici sexul. Punct!

Ok. I like shopping. Imi place sa-mi clatesc ochii, sa vad ce se mai poarta, sa ma relaxez prin magazine. Daca vad ceva si chiar imi place de nu-mi mai iau gandul cumpar. Daca imi place dar nu sunt sigura ca vreau, nu cumpar pana nu studiez bine piata, pana nu ma gandesc daca merita, daca e calitativ sau convenabil ca pret. Cand vine vorba de tinuta casual ma decid repede. De regula imi place sa fiu singura la shopping.

Va urma... caci mare e gradina Domnului si maaari sunt ideile poporului!

Exista viata dupa sesiune?

2010-06-05T09:10:00.007+03:00

Intrucat multi dintre voi sunteti deja in sesiune...si, in caz ca nu (ca in cazul meu) veti fi curand, iata o teorie in care sigur va veti regasi pe undeva :).

De-a lungul timpului multi oameni de stiinta si cercetatori si-au pus aceasta intrebare. Studentii de pretutindeni au dat nastere multor teorii conspirationiste. Ce este dincolo? Dincolo de frecatul mentei, de pauzele de cafeluta, de cursurile plictisitoare, de proiectele care nu se mai termina, de prezentele obligatorii si lucrarelele surpriza de la curs fara de care nu se poate intra in examen, de temele de seminar si noptile de weekend in club...? Exista viata dupa sesiune? Ohoo...Exista viata in sesiune? In ce ma voi rencarna dupa ce imi voi savarsi dulcele somn post-examene? Cum va fi dupa ce totul se va sfarsi? Si uite asa ne putem imagina un rai al verii cu soare, mare, nisip si o blonda rece alaturi (sau bruna, cum preferati) si relaxare maxima, un iad al restantelor si al morcovului infipt in fund de genul "ce an o sa fiu la anu' ?", " 'tu-l in gura de labar, nu putea sa-mi dea 5-ul?!?" sau un purgatoriu al joburilor pe timp de vara (speteala, speteala, sudoare, sudoare dar niste banuti frumosi, shpaga ta si un rand in plus in cv) iar pentru asa zisii atei...viata merge inainte..la fel, ce atata filosofie...
Pornind de la aceasta ipoteza...sa va zic un banc (devine un soi de pilda daca il analizam la rece)
Raiul studentesc vs Iadul studentesc

Anul universitar:
Luna 1:
Raiul studentesc: o zi din anul universitar, cursuri, toate bune si frumoase. Seara insa...vine dracu' si bate fiecarui student cate un cui in fund...si pleaca...
Iadul studentesc: Chiul, party-uri in camin, cluburi, gagici, iarba, nebunie. Viata!
Luna 2:
Raiul studentesc: cursuri, toate bune si frumoase. Seara de seara vine dracu' si bate fiecarui student cate un cui in fund...si pleaca...
Iadul studentesc: Chiul, party-uri in camin, cluburi, gagici, iarba, nebunie. Viata!
.
.
.
.
.
.
tot asa pana in sesiune. Aceeasi rutina cu cursuri si cuie in fund in raiul studentesc. Aceleeasi distractie in iadul studentesc. Fara cuie in fund.
Vine sesiunea.
Raiul studentesc: Ultimele repetitii pentru examen, party, caterinca, dracu' n-a mai venit. Chilleanu' !
Iadul studentesc: Muzica la maxim, manele (deh, daca e iad tre' sa aiba chestii naspa)...De-o data bate cineva la usa. Intra dracu' cu o cutie imeeensa de cuie si un ciocan si priveste malefic spre fundurile studentilor:
"Gata distractia copii, a venit sesiunea!"

Morala? Cum va fi viata in sesiune? Depinde de stilul de viata abordat si de faculta. In iadul studentesc se poarta chiul si lejereala tot anul iar in sesiune...da-i cu 300 de pag de invatat pe noapte, multe cafele si abstinenta. In raiul studentesc e frecus tot anul, proiecte, proiecte, prezente, prezente, teme, teme, redbull, cafele, rutina dar seiunea e parfum, e poate cea mai linistita perioada a anului. In fine, exista si nefericiti cum ar fi medicinistii sau politehnistii care isi plang de mila in cercul nr 7 si in timpul anului si in sesiune...Sau...mai exista un purgatoriu studentesc al studentilor la Spiru, Maiorescu, Cantemir, Artifex, Bioterra, Universitatea Ecologica, Romano-Americana, Hyperion (si mai continuati voi ca eu nu mai stiu)-facultati particulare care miauna pe la portile raiului sau ale iadului sperand ca vor fi totusi candva, undeva acreditate.
Cam asa sta treaba. Acum ca v-am si distrat spor la treaba si mult randament va doresc!

Despre prejudecati si egalitatea dintre sexe

2010-05-23T12:30:00.011+03:00

Nihilist si feminist...
Simt nevoia s-o spun si am s-o spun. „Eu cand vreau sa fluier, fluier.” Si totusi nu fac reclama. Mai mult feminista dar si cu un strop de misoginism pentru cele care-s mai mult morse decat femei (si nu ma refer la aspectul fizic, este doar o nuanta) am revenit pentru a face un mic à propos la postarea recenta a Ancai (aka Marusia Ivanovici, aruncati un ochi pe blogroll daca sunteti interesati) cu privire la egalitatea dintre sexe. Ok, ok, been there, done that, devine laitmotiv. De regula cand un el si o ea ajung nitel mai apropiati chiar si amical e inevitabil sa nu se devieze si la discutii aprinse despre sex si despre Hitler (subiecte dezbatute de regula separat, sau...poate si simultan desi n-am intalnit inca acest caz)-teoria lui Adi. Si totusi egalitatea dintre sexe il doboara pana si pe Hitler pentru ca mereu se lasa cu tachinari, discutii in contradictoriu, frustrari din ambele parti (nu vor recunoaste niciodata dar cele mai multe vin din partea barbatilor) si finalizate in plop...si plopul in aer, nu se ajunge nicaieri. Nu am de gand sa dezbat din nou acelasi subiect cu toate ca as avea mega rating unisex, desi, cu destula modestie din partea noastra, fetele, tre’ sa declaram sus si tare in partea introductiva a acestei postari egalitate inainte de a trece la subiect. Conditia de baza fiind respectata, sa trecem la subiect.
Simtul nihilist mi-a fost trezit de “Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor” de Ute Ehrhardt ale carei sfaturi nu am de gand sa le rezum, vreau doar sa surprind esenta.
Traim in secolul 21, ne consideram civilizati, societatea de astazi este mult mai deschisa la minte decat secolul trecut. Cat din ce am spus este real si cat este doar o chestiune de suprafata? Multi dintre noi gandesc ca in secolul trecut si cred ca la fel de multi au ramas cu mentalitatea lu’ stra-stra-stra-bunica. Idei preluate de la parinti si bunici care s-au fixat adanc de tot in subconstientul nostru inca din copilarie si au devenit convingeri, sa le zicem prejudecati ca sa va vina in minte si exemple. Prejudecatile s-au dovedit universal valabile pentru ambele sexe. Unele au starnit retineri, tacerea si retinerile in timp au starnit frustrari, au corodat pe interior, au adus anxietate, resentimente, probleme sociale, divorturi. De la prejudecati au pornit si semnele de intrebare cu privire la egalitate.
Evul Mediu a fost o perioada frumoasa dar a trecut de mult. Va ramane doar in manualele de istorie, in spiritul oraselor cu acest caracter, in catedralele gotice, in goth metal, ochi negri, buze negre, corsete, rochii lungi si dantele. Nu si in mentalitatea omului de secol 21.
Privind prin Europa suntem inapoiati. Rau de tot! Probabil pentru ca orasele s-au umplut de flacai si mandre veniti de la coada vacii. Ele nu au voie sa spuna nimic, vor-nu vor se marita (ca deh, asa tre’), asta le da un statut, fac compromisuri. Nu spun nimic de teama ca vor fi judecate, criticate, vor naste certuri, se va ajunge la divort si vor ramane singure. Se scalda in mediocritate pentru ca le e teama de putere. De ce? Pentru ca oamenii le vor privi altfel, pentru ca asociaza prost independenta cu singuratatea (ceea ce este valabil de la natura pentru ei, nu si pentru ele! ). Raman intr-o relatie care nu mai merge doar pentru ca le e frica sa o rupa, se simt nesigure, neajutorate (este o „neajutorare voita, impusa”, e doar o prejudecata, o convingere mincinoasa), prefera sa inghita frustrarea si sa sufere doar ca sa fie cu el, sa aiba acel statut de maritata/cuplata. Prefera sa nu-si spuna parerea, sa asculte doar. Oricum nimeni nu le asculta. Daca insala sunt catalogate curve. Daca sunt mai pasionale si au mai multi iubiti sunt curve. Te-ai gandit la maica-ta, beiete? Baiatul cu cat are mai multe femei e macho. Daca asa stau lucrurile, pentru mine e doar o tarfa...masculina, fara suparare. Chiar nu vad diferenta! Daca vreuna candideaza pentru un post mai important e luata in ras. Prejudecatile sunt numeroase si foarte bine fixate in mintile multora, femeile-morse le accepta iar barbatii sunt super fericiti de ingaduinta lor si le considera reguli.
Suntem salbaticii secolului 21 care „crestem si ne inmultim si populam pamanturile”, ne plimbam cu batele pe umar printre zgarie nori. Vorbim in soapta cu frica de „ce vor spune cei din jur despre mine?”, ne ascundem dupa degete, traim in jungla si luptam pentru supravietuire. La hotel de 7 stele in Dubai sau dupa blocuri intr-o tufa...tot aia facem. Cu ce suntem mai presus de stramosii nostrii?
Pentru inceput tre’ sa ne dam drumul la gura si sa spunem mereu verde in fata ce nu ne convine, apoi eventual sa aplicam un regim special de trimitere a femeilor-morsa si a barbatilor-morsa la munca patriotica undeva la tara, la mulsul vacii, unde nici electricitate nu e, nici caldura nu e, nici cultura nu e. Poate le vine mintea la cap. Si hai ca inchei aici ca ajung sa vorbesc despre cele doua teme majore SIMULTAN.

Inainte de proteste...

2010-05-18T18:02:00.005+03:00

Macar putina energie pozitiva...

Genial!

2010-05-15T08:41:00.003+03:00

Babalâcii și dinastia Băsescu

2010-05-12T19:10:00.011+03:00

In urma cu 6 ani daca nu ma insel ma aflat intr-o peregrinare prin orasul umplut de afise radiand ambitii, promisiuni, sperante, emotie. Campanie electorala. Cucuveaua imbatranise, penele-i cadeau smocuri smocuri. Trecuse vremea ei. Oamenii vroiau altceva, chipurile mai democratic. Cu o suvita rebela in vant si privire patrunzatoare, adus de o raza de lumina pe valurile marii (mai lipseste comparatia biblica cu pasitul pe apa ca peisajul sa fie complet), se simtea in aer mirosul unei noi lumi, odata cu dinastia Basescu. Revenind la peregrinarea mea, tin minte si acum afisul imens cu Base' aratand cu degetul spre noi cetatenii si motto-ul "Sa traiti bine!". Raluca, amica mea, brat la brat cu mine tresare. Era prima data cand vedea afisul sau avea oare o clarviziune? Face ochii mari si se uita mai bine. O intreb: "Ce e?", ea imi raspunde linistita: "Nimic. Uita-te la degetul lui, credeam ca ne arata MU...E." Ciudat, nu era degetul mijlociu, era aratatorul.
Trecut-au anii. Afisele s-au rupt, au fost acoperite de altele, panourile s-au umplut de "Spune da!" sau "Spune nu!", au fost batute de vant, ploi si zapada urmand sa fie iar acoperite de culori politice. Au trecut ani. Totul pare la fel. Aceleasi panouri, acelasi ciclu de lipit afise...Ani in care s-a frecat grav menta in parlament si din atata frecare au rasarit ca ciupercile dupa ploaie GEEPane, proprietati marete, buze injectate cu botox si eventual capace de wc presarate cu cristale swarowsky. Hă-hă-hă-uri, paranghelii, delicatese romanesti, turism infloritor, promisiuni...Pe naiba. Am mereu flashbackuri cu afisul de acum 6 ani si degetul mijlociu. Mi-a marcat subconstientul cred. Profetiile s-au indeplinit. Masurile anti-criza au venit sa-i atace pe cei mai vulnerabili, printre care si oameni care au muncit si cotizat o viata intreaga statului pentru a avea o batranete linistita. Visele lor referitor la un trai decent, crescut nepoti, crosetat si mers la pescuit stau acum fata in fata cu afisul de altadata cu Base' si degetul cu pricina.
Oamenii batrani sunt mai intelepti si azi au demonstrat-o. Nu pe toti i-a lovit alzheimer-ul. Sunt constienti si isi apara dreptul, meritul lor. Asta le da o putere inimaginabila. Azi si-au luat protezele din pahar si bastoanele in mana si au pornit la "lupta". Bravo lor!
Va urma...

De 1 Mai plecam cu curca la raze

2010-04-29T12:17:00.005+03:00

Azi noapte am visat ca-mi tatuasem steagul Americii pe fata. Ma feream sa nu afle mama tarasenia. Pana acum visam marea, ba ca ma lua de pe tarm cu valuri imense de tzunami, ba ca ma plimbam prin Vama pe plaja pustie, ba ca eram cu diverse gasti...tot in Vama, ba ca il asteptam pe micul baiat zglobiu si cret in Navodari city. Mereu visul era soare, si mare, si visare, si calm. Caldura si extaz.
Cu „Whiskey in the jar” in sudina in loc de “Trei culori cunosc pe lume” ma ung pe fata cu galbenele. Un glas launtric imi zice „fuck you America!”, ma ustura obrazul drept.
Toata lumea se ingramadeste intr-un tren arhi-arhi-arhiiiiiiplin. Dimineata insorita. O gramada de oameni. Pleaca cu curcile la raze. 1 mai...

Lasa-ma sa stau

2010-04-16T13:21:00.008+03:00

Lasa-ma sa stau. Sub soare. Sa respir caldura. Sa-mi patrunda in pori, sa inspir un aer dulce, umed, cu miros de mare, sa ascult linistea si sa zambesc. Sa amortesc, sa-mi amorteasca zambetul pe chip, sa ma doara maxilarele prin zambet. Sa strang in pumni nisipul cald, cearsaful cald, alb, proaspat apretat. Sa simt pustiul dar sa nu fiu singura. Sa-mi las capul pe pieptul tau, sa iti simt rasuflarea, sa simt miscarea, sa ma simt ca pe o saltea de plaja dusa de val, sa simt fiecare rasuflare ca pe o unda usoara ce ma ridica, ma coboara, sa ma misc usor pe val. Captata de o ameteala placuta, sa simt ca ma ia somnul in puf. Sa deschid ochii si sa observ ca m-am indepartat de mal si sa se deruleze in fata mea imagini care se leaga greu, aparent fara noima. Chipuri cunoscute, necunoscute, care par sa nu ma observe, plaja care se goleste, seara care se lasa, valuri care lovesc si ma duc departe. Cat de adanc este...sub mine? Unde ma duc? Intuneric...singura pe val, m-am pierdut. Simt apa usoara si rece sub palme. Fina. Adierea devine vant intetit. Fiori reci. Fierbinteala care vine din interior, amorteala, paralizare. Ploua? Sau am varsat o lacrima? Furtuna. Apa se zbate, o las sa se zbata. Vantul loveste. N-am ce sa-i fac.
Nisip care se scurge usor din pumni. Raza de soare. Cearsaf. Respir caldura. Sub soare. Te simt. Lasa-ma sa mai stau...
Doar 5 minute, te rog!

Let's say...oldies :D

2010-04-14T23:55:00.007+03:00

Nu mai zic nimic, las versurile sa spuna tot. Oldies but goldies...
P.S: Promit postari mai vesele pe viitor, stiu ca trebuie pana la urma sa ma revansez la cererea "publicului"!

Dor si doare

2010-04-13T21:42:00.008+03:00

Nu o sa ma leg de melodia de la Taxi la care face referire titlul postarii si care imi vine acum in minte cu toate ca o simt, curge prin mine, imi face inima din ce in ce mai grea de dor.
Si apropo de dor, astazi, un amic care se straduieste sa "ma citeasca", sa ma inteleaga (culmea: il cheama Doru) m-a rugat sa scriu ceva nou, ceva sa-l faca sa rada (unora le e dor si de postari mai mucalite). I-am raspuns ca vrei, nu vrei, baiatule, suporta-ma, pentru ca momentan scriu ce simt (de fapt, ma abtin sa nu urlu in public, sa urlu cuvinte scrise doar, sa-mi transpun sufletul in fraze) si ca momentan sunt intr-o stare de spirit filosofico-melancolico-romantica si ca orice as face n-o pot dezlipi de pe mine, e ca o ventuza tare care injecteaza in mine un venin placut. Doru, mama, daca mi-ai face cinste cu o bere-doua poate mi-ar da o boaba de stare de-aia numai buna de scris haios dar, medical vorbind...nu mai beau..si partea a 2-a: tot n-as putea face asta, cred, crede-ma.
Acestea fiind spuse...
Buna, numele meu este Despy si nu l-am mai vazut/atins de 10 zile, nu l-am mai auzit de 6 si au trecut fix 5 zile de cand amandoi am inceput acest tratament masochist, destul de...impotriva vointei noastre, evident, in centre separate. M-au lasat singura...de fapt nu sunt singura...sunt cu toti...dar mai putin tu. Deci cam tot aia.
Simptome? Ha! Fluture in stomac care se zbate de nebun, episoade de melancolie baloasa, mi se scurge sufletul. Am impresia ca te vad peste tot. Stiti desenele animate cu personaje fomiste care vad in omul de langa ele un copan?/ciolan? "Ciolpan" probabil mi-ai raspunde (cuvantul asta exista, cautati-l in DEX, e regionalism din Dobrogea). Eh, asa sunt eu acum. Imi vine sa urlu, mi-e dor, mi-e dor de tine, mi-e dor de ce am trait cu tine, mi-e dor de clipe, de soapte, de cele 5 simturi maximizate atunci, mi-e dor de 1 aprilie, prefer sa fiu pacalita, numai sa fiu pacalita frumos. Mi-e dor de locuri, locuri care acum au un gust amarui, care imi taie respiratia, care imi dau fiori, care imi sporesc activitatea glandelor lacrimare. Inchid ochii si...in loc sa vad negru...parca te vad pe tine. Merg pe strada...iti vad trasaturile peste tot. Aha, un tip cu parul ca al lui, un baietel cu ochi cam ca ai lui, o tipa cu nasul ca al lui. Doamne, ma uit la tipe! Ma credeam hetero' convinsa. Iubesc bucatica cu bucatica din ADN-ul lui. Sa-nnebunesc! De ce mi-e dor, de ce trece timpul pe langa mine asa? Ce ma face sa sper? De ce nu pot uita? De ce nu exista anestezice sufletesti? De ce negam totul si ne inchidem de nebuni aici?
Cat de bine e izolata fonic incaperea asta? Ce grosime are peretele? Cat e ceasul? Ora de odihna cumva? Atunci pot sa tip? Pot? Pot? E ca si cum un betiv beat mort (cum altfel?!) si-ar baga doua degete pe gat si ar da la boboci. L-ar scapa de greata, l-ar linisti dar nu l-ar scoate din starea de....(hac!), rahat. Dar barem e o exteriorizare. Deci...trag aer in plamani si....
Mi-eeeeeeeee dooooor si doare! Dor si oare.... (nu ca as fi fana Taxi).

Si te-ai dus, dulce minune...

2010-04-09T15:59:00.005+03:00

Numai un muc si o lacrima. Melancolie si pana de cuvinte. Oftat si un gust dulce-amar al amintirii. Chipul lui intiparit in minte, vocea lui in melcul membranos. Stii ca daca pui o scoica la urche auzi marea? Eu n-am nevoie de scoica si totusi inca te vad, inca te aud...pentru ca al meu corp se obisnuise cu caldura ta si este in stare de soc ca nu mai esti aici. Ai fost. Parca ieri. Noi doi sub soare, inconjurati de scoici si auzind marea, doua inimi batand si zambete senine sub un cer fara nori. Liniste. Fericire. Scoica sau melcul de mare a fost calcat in picioare si totul s-a evaporat, sunetul s-a disipat, clipa a amortit, timpanul ce tremura sub sunetul inimilor s-a spart, sentimentul a asurzit...Poate ca nu vom mai fi niciodata asa. Poate scoiculita asta mica a fost a noastra, atat cat a fost viata ei. Carnea s-a imputit, a fost digerata de pescarusi, scoica s-a deschis, a batut-o valul, vantul, s-a desprins in doua...s-a rupt si s-a imprastiat, pe plaja imensa. O vom calca, o vom lasa dusa de val departe, sparta sau o vom pastra acasa- eu jumate, tu jumate, intreaga, alba, frumoasa, ca o amintire? O amintire minunata de care sa ne amintim amandoi? Poate nu vom sti niciodata...
Ah, si cat de mult ni se potrivesc versurile

Too late, won't stop
Tonight I want to go deeper
Tomorrow takes it all away
Time's running out
The night is only a shell
Soon morning comes and breaks the spell
To the yesterday, to a dream

Just for tonight, we'll keep on dancing
And the city won't tell a soul
Just for tonight, the lights are shining
And our secret stays untold

These streets are mine
Tonight I'll keep on walking
Won't stop as long as the city sleeps
Don't look back once
Or you might turn around
Tonight I'll give myself to you
And our secret stays untold
.......................................
(Ville Valo & Manna -Just for tonight)

Sau..cum spunea luceafarul poeziei romanesti...

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

Poate ca intr-adevar esenta dragostei adevarate sta in imposibilitatea ei. Restul ramane sa filosofati voi...

O melodie superba

2010-04-05T21:45:00.002+03:00

Dressed in black
He walks alone, a shadow in the night
Each time he walks by my window
Can't hold the tears from my eyes
We're so much in love
Why can't they realize

That every time he looks at me
I long to feel his lips on mine
I live on just the memory of him caressing me
So soft, so warm
So soft, so warm

They said he was much to wild for me
They said I didn't know what I was getting myself into
They said a whole lot of things
But there are some things they could never understand
That a girl can tell by the way a boy holds her hand
Or maybe they thought we were too young to be in love this way
Well, I don't care what people say
This girl's love is getting stronger with each passing day

That every time he looks at me
I long to feel his lips on mine
I live on just the memory of him caressing me
So soft, so warm
So soft, so warm

But now he's gone
But now he's gone

I climbed the stairs
I shut the door
I turned the lock
Alone once more
And no one can hear me cry
No one

O particica din mine

2010-04-05T00:13:00.002+03:00

HIM - Ode To Solitude

Pe Venus visand...

2010-04-04T21:12:00.009+03:00

Senzatia aia naspa cum ca am uitat ceva. Indispensabil! Imi vine sa privesc inapoi, sa ma intorc din drum. Simt ca tremur trasa de o forta launtrica, doare si imi da fluturi in stomac. Gol. Tremur. Timp care stagneaza dar in acelasi timp fuge cu pasi repezi. Vreau sa il opresc. Vreau sa spun trenului sa stationeze, sa ma lase sa alerg spre lucrul uitat. Sa imi dea timp. Sa topeasca distanta in lacrimile mele. Sa ma lase sa iau cu mine ceva-ul uitat sau sa plece fara mine si sa se piarda in zare. Sa raman eu si ceva-ul meu. Sa ramanem eu si tu...si ceva-ul nostru...
Nu sunt nici aici, nici acolo. Nu esti nici aici, nici acolo. Sunt aici si acolo. Esti acolo si aici. Suntem unde suntem si nu suntem unde suntem. De fapt...nu suntem nici aici, nici acolo. Suntem amandoi in "aici-ul" nostru departat si amandoi unul langa altul pe Venus. Suntem amandoi unul langa altul si pasim usor in afara timpului, gand langa gand, doua suflete calde cu zambete de copii. Asta tocmai pentru ca ne-am permis sa uitam unui altuia CEVA. Intangibil!
Suntem amandoi aici. In lumea noastra. In lumea creata de ceva-ul nostru. Pe Venus-ul nostru. Si totusi acum trupul meu este atat de departe de al tau. Iar el nu stie drumul...si nu are puterea gandului si al ceva-ului ca sa ne urmeze. Pe Venus...visand...Apasare, dor, dragoste.

Iubire si muzica, muzica si iubire, iubire si liniste, liniste si iubire

2010-03-28T21:16:00.004+03:00

Soare arzator ce radiaza. Lumina puternica reflectata in ocean, in verdele firelor de iarba, in cerul aproape senin de un bleu calm. Adiere, rasuflarea intregii naturi alearga prin parul meu, pe pielea mea, prin urechile mele. Respir rasuflarea usoara sub puful jucaus si in miscare al cerului. Ma zaresc stand prin iarba deasa, printre maci, flori de camp. Zaresc asta in ocean...oceanul ala...stiti voi, de inconjoara punctul negru. Adica ochii tai. Totul este iubire si muzica, muzica si iubire, iubire si liniste, liniste si iubire. Asculta muzica ce se naste din liniste! Zumzet de insecte, clipocit de apa, sunet de vant, de nori. Batai de inima, clipe...negura peste timp.
Nu, nu vreau timp!
Asculta-mi tacerea si pronunta raspunsul in tacere, sa fii sigur ca l-a priceput cel mai bine tacerea mea. Inchide ochii si lasa-te dus de unda, prinde-ma de mana si spune-mi ce vezi. Dar nu opri muzica!...si pastreaza tacerea...lumina se metamorfozeaza in dragoste si asta da muzica iar si iar pe repeat.

Petale

2010-03-26T02:08:00.008+02:00

Suntem marunte petale de trandafir presarate pe axa timpului. Suflate de vant in colo de mii de ani ca sa dam aroma adierii. Ca sa incalzim adierea prin rasuflarea si sudoarea noastra.
Odata cu ofilirea trandafirului si spulberarea petalelor a luat nastere timpul.
Vreau sa ma bucur de parfumul tau o viata! Vreau sa ma las sub mangaierea adierii...o viata...
Pentru ca pentru o petala timpul este limitat sub atingerea vantului. Pentru ca raspandeste parfum, euforie, mister, frumusete. Isi stoarce ultima picatura de parfum pentru ultima rasuflare de existenta.
Mii de petale zboara sub un vanticel de primavara intetit. Toate la fel...Catifea.. De ani si ani..la fel. Petale ale unor cicluri de viata repetate la nesfarsit. Petale ce poarta in fiinta lor picaturi de parfum, picaturi de romantism, picaturi de dragoste, amintiri.
In bataia vantului, petala creaza trecutul, prezentul si viitorul...

HIM- Scared to death

2010-03-22T17:15:00.003+02:00

Noul clip...oficial

HIM "Scared To Death"

HIM | MySpace Music Videos

Cateva picturi mai vechi de-ale mele

2010-03-18T00:32:00.021+02:00

...candva postate pe deviantart, recent cu gandul de a le inrama in locul ceasului retro de deasupra patului :) si, mai ales, de dragul unei persoane foarte speciale sa ma reapuc de pictat/desenat...chestii abstracte cum puteti vedea in cele ce urmeaza (ca de desene de rutina m-am cam saturat, riscul meseriei). Picturile sunt de prin liceu..a 10-a - a 11-a cand n-aveam altceva de facut decat sa visez si sa ascult un radio- am uitat cum se cheama (e oficial, nu pirat) cu rock alternativ si la indemnuri repetate sa le postez acum pe bloaga:
Here it goes (ca pana acum n-am avut nimic care sa aduca a photoblog)-click pt a le vedea la dimensiunea reala:
The bat (Liliacul)

Un animal al marii

Apocalipsa (ooo daaaa)

Un soi de Phoenix

Karma

The parrot (Papagalul)

Din ciclul..."Why is everything so fuckin' green" (vizionati "Death at a funeral" pt a intelege expresia-cea mai tare comedie dupa parerea mea-umor britanic)

The alien (Extraterestrul)

Cateva la o rezolutie mai slaba
Chip/ Vultur insangerat (imagine dubla)

The black dove (Lebada neagra) -si ce daca nu e neagra?

Inger/ Balerina (sunt nehotarata)

Viziune (facuta cadou)- 22-30 martie 2010

Knowing me, knowing you(facuta cadou)- 4 august 2010, in creion (o prima tentativa mai mult sau mai putin reusita de nuduri)

Va urma...(pe masura ce le voi finaliza voi mai adauga, momentan astea le consider mai reusite)

Drept de autor!

Concert The Bloodhound Gang 15 martie 2010 Silver Church Bucuresti

2010-03-16T17:44:00.035+02:00

Un mic photoblog. Concertul The Bloodhound Gang din 15 martie 2010 Silver Church Bucuresti. Cu siguranta ati auzit de ei pentru ca cel putin "The bad touch" si "Fire water burn" nu scapa nedifuzate in cluburile de prin centrul vechi, macar o data pe noapte, in weekend. "You and me baby we are nothing but mammals so let's do it like they do on the discovery channel"? Suna cunoscut? Sau..."The roof..the roof..the roof is on fire..we don't need no water let them motherfucker burn..burn motherfucker, burn!" Sa nu mai vorbim de featuringul cu Ville Valo la "Something Diabolical"!!! doua puncte ics:) A? Asa mai stam de vorba!
Deci..acestea fiind spuse, ceata fiind data la o parte, iata-ne...Eu si Rock...mici stalkeri cum suntem (kidding) am stat in primul rand, am comunicat prin "limbajul semnelor" cu Jimmy Pop si Evil Jared, ne-am insusit ochelarii negrii ai lui Jimmy, am baut un suc bun de portocale cu vodka din acelasi pahar cu baietii de la The Bloodhound Gang (ce onoare) ca sa nu mai zicem de pomana cu Jegermeifter (pe saturate) primita de la ei si de faptul ca am fost mangaiati pe cap (whatever that means) de celalalt solist (Q-ball i guess) dupa care Evil Jared ne-a inmanat cu incredere manseta lui..urmand ca la final sa nu-i mai lasam sa plece.
Baietii s-au dovedit extraordinar de prietenosi dincolo de ceea ce spuneau gurile rele. Trecand peste pogo si sporturi previzibile la un astfel de concert, n-a fost genul de formatie care vine, canta, pleaca si publicul apluda cuminte si super entuziasmat. Probabil modul lor diferit de a fi i-a socat pe cei din presa (mesajele de pe ecran, middlefingerurile, si showul facut de Evil Jared), au avut un mod aparte de a comunica cu publicul- o alt fel de relatie (mult mai apropiata zic eu, artist-fan), insa, pentru mentalitatile conservatoare si pline de prejudecati de pe la noi...prost intelesi.
Nu va alarmati, nu a urinat nimeni pe noi, am baut din acelasi pahar cu ei si va asigur ca nu a scuipat nimeni in el. ...pentru ca e nevoie de o relatie mai personala, mai caterinca intre artist si fan, pentru ca e nevoie de ceva iesit din comun in ziua de astazi, s-au dus vremurile cand mergeam la concert Madalina Manole si se aplauda cu lacrimi in ochi si toti plecam fericiti acasa. In continuare, o serie de poze, daca doriti mai multe, lasati-mi un mesaj.
Ii mai asteptam!

Noi..A se remarca tricoul cu Jackass

Pana am scos eu camera s-a incheiat la prohod

Biiiiip you America!

Evil Jared dupa ce si-a inchis slitul si a iesit gagica din cufar

He loves us

S-a intimidat si Jimmy un pic

noi cu Jimmy Pop...super baiat! dupa ce i-am barfit putin pe Bam Margera si Ville Valo

noi cu Evil Jared

o parte din stalkeri (merci fetei din Atena care ne-a dat penele de la chitara lui Evil Jared)

nebunii incercand sa opreasca autocarul-asta n-a mai fost scris in presa, huh?

Concertul inregistrat
Partea intai

Partea a 2-a

Firimituri de iubire

2010-03-11T18:05:00.007+02:00

"Fiecare dintre noi nu reprezinta un singur individ, asa cum se crede gresit. Viata fiecaruia dintre noi, inglobeaza, de fapt, vietile unor infinitati de indivizi, care mor succesiv in noi insine. Cand murim fizic - sfarsind viata - moare numai ultimul individ din lungul sir, al acelora, care au constitutit pe rand, fiinta noastra.

Astfel, fiecare individ, in parte, poate sa se indragosteasca la un moment dat. Murind insa, apoi, in noi insine, se sterge odata cu el si amintirea iubirii respective. In urma lui, un alt individ va putea iubi din nou, cu aceeasi naivitate si prospetime de sentiment. In consecinta, nu este blamabil daca ne indragostim de mai multe ori de-a lungul vietii. Intr-un fel, fiecare dintre aceste iubiri are, deopotriva, semnificatia unei prime iubiri, fiind perfect motivata de succesiunea mortilor noastre anterioare.”
(Dinu Pilat - “Tinerete Ciudata”)

In concluzie fiecare iubire e o etapa in evolutia noastra spirituala. Ea nu poate fi definita printr-un singur cuvant, ci ei ii putem gasi de fiecare data cate un alt termen definitor si de-alungul vietii chiar o infinitate de cuvinte nestiute si nepronuntate, stari, emotii, sentimente. Niciodata nu e la fel, intotdeauna este ca o duna de nisip din desert. Cineva zicea ca "dragostea e diferita cu oameni diferiti"...Ea poate fi diferita in timp si cu acelasi om..pana cand duna de nisip in bataia vantului se stabilizeaza, prinde forma, pana cand ramane in urma un rezultat al timpului, al vantului, asemeni unui sfinx. Fiecare suflare de vant ne modeleaza, fiecare briza ne creaza treptat, fiecare adiere devine o parte din noi.
Pentru asta e nevoie de ani si vieti in care vantul macina pietrele, dunele, labirintul in forma de inima.

Generatia ABRACADABRA! Va mai amintiti?

2010-02-22T20:51:00.005+02:00

Copilarie...Marian Ralea printre copii...(am fost si eu la un spectacol de-al lui)
Iata cateva filmulete cu cantecele de pe atunci (multumesc celor care si-au adus aminte si le-au postat pe youtube):
Marele magician -presupun ca atunci cand s-a infiintat pro tv-ul (???)

Adanc...

2010-02-20T03:05:00.007+02:00

Joc haios al destinului? Formularea citatului "Nimic nu este intamplator" la modul interogativ? Intersectarea drumurilor, traseelor, amintirea veche si reluarea lor? Ridicare a privirii. O mica emotie, un mic fior cu o cauza inexplicabila. Aparent. Incruntare a confuzie. Vorbele stau pe limba aproape sa iasa. Parca te cunosc si totusi imi rupi farama de speranta cu intrebarea ta nascuta parca din amnezie. Mdea...o parte din mine spune ca mi se pare, ceva ma indeamna sa privesc mai adanc sa gasesc raspunsul, acoperit in timp de colb, probabil.
...dar ascuns in ochii lui...
Privire calda, hipnotizanta, parca cunoscuta. Ca o prima veche privire. Caldura. Nod mistic. Atractie dincolo de puterea de imaginatie, independent de fizic. Nu ma pot indeparta si totusi este atat de frumos ce vad in ochii tai, ce simt, ce descopar. Ascund atatea mistere, au atat de multe de spus si spun totul, printr-o emotie, intr-o clipa. Cuvintelor le-ar lua o vesnicie cred.

Imi place sa privesc acel punct negru din mijlocul oceanului in care stau arhivate stari, sentimente, mistere, secrete, soapte nespuse, amintiri, vechi...uitate demult. Cheia exista undeva intr-un alt punct la fel de viu, negru si tremurator din ocean...in reflectia oceanului tau se vede cheia spre a limpezi apa si a scoate la suprafata taramurile demult uitate, ca ale Atlantidei. Sau magia ce indeparteaza negurile din legendara Avalon. Amintiri inecate in oceanul ce inconjoara punctul negru. Vad in privirea ta o reflectie reala a cheii de sub apele oceanului meu. Clara sau difuza. Zace undeva sub ocean acoperita de mazga si timp dar cu multi corali lipiti de ea, infloritori. Vad frumosul apei limpezi plin de pestisori colorati, corali...nisip auriu. Fluxul si refluxul timpului acopera in nesimtire cheia in nisipul de pe fund. Frumosul este intr-o privire iar dragostea in lucruri simple, ca bobitele de nisip.
Amintire...Punct negru tremurator sub undele oceanului. Un recif de corali in ochii unui strain. Aparent. Ca orice reflectie in apa. Unde exact...cand..de ce?
Oceanul tace si-si urmeaza cursul..fluxul...refluxul..de mii de ani acelasi, adunand la fiecare flux sticlute cu mesaje de pe mal, ascunzandu-le in inima sa, in istoria sa, undeva sub limpedele sau tulburele apei.

Mikey Mouse zambeste cracanat de pe un leucoplast

2010-02-13T01:28:00.001+02:00

Acum cativa ani, intr-o vara, adunata cu cativa amici...Cum Doamne-Doamne m-a inzestrat cu un spirit de observatie uneori țăcănit, remarc un actipild pe piciorul unei fete. Era colorat. Stralucea. Nu-mi puteam lua ochii. In mintea mea s-au nascut multiple intrebari. Ok, arata a actipild, de ce mi-as lipi un actipild pe mine? Sau stai, poate e vreun tatuaj de-ala de ti-l faci la minut prin simpla frecare sau cu putina saliva..sau apa..sau orice lichid organic. N-am putut suporta, am formulat o intrebare cat mai decenta si nepenibila in minte si i-am dat drumul. Raspunsul? Era un leucoplast. Unul de copil, cu nu stiu ce personaj/personaje de desen animat. Nu mai vazusem in viata mea asa ceva. Am fost si eu copil si am avut si eu julituri, bataturi, rani dar mereu mi le tratam cu leucoplast clasic- nici macar transparent, ci, urat, inestetic, ocru, ma simteam cu adevarat pedepsita pentru ghidusia facuta. Si totusi, tipa avea spre 20 de ani si purta ce n-am purtat eu cand eram mica...
De ce unii incearca sa-si mascheze ranile prin ceva care sa duca cu gandul la inocenta, sa ascunda adancimea lor, durerea? De ce sa incerce sa nege?
Rani...Cauza-efect. Idealul este sa tratezi cauza si nu efectul insa ciudat este, m-a invatat viata, ca de multe ori negam cauza, evitam s-o vedem, o pastram, ea adanceste rana, o seaca, o infecteaza. Garfield priveste cu ochii intredeschisi de pe leucoplast, sta sa scoata o ragaitura. Mikey Mouse zambeste cracanat. Parca iti spune ca rana se vindeca. Traiesti o viata in leucoplast, concubin cauzei si acoperind efectele. Mikey Mouse te indeamna sa zambesti dar la un moment dat te saturi si il dezlipesti. Mikey Mouse, Donald, Garfield sau chiar viata m-au invatat ca trebuie la un moment dat sa spui stop, sa dezlipesti leucoplastul, sa-l arunci si sa elimini cauza, chiar daca e nevoie sa sugi veninul din rana, ce ti-a patruns in sange putin.
Iti mai aduci aminte de cand erai mic si aveai julituri in genunchi? Cat mai boceai, cat tarabooooooi! Ranile se vindecau incet incet, prindeau coaja iar tu reincepeai sa zambesti si sa alergi, sa zburzi de nebun. Nu amintim acum de personajele impiedicate care din bucuria goanei picau iarasi in bot si pe langa coaja veche dezlipita mai faceau si alte bube, urlau de rasuna cartierul si scoteau injuraturi auzite pe la usa dormitorului parintilor. Discriminarea ucide vise, nu? O sa amintesc cu alta ocazie si de voi, baieti! Revenind...alergai...si la un moment dat sub un anumit pretext te aplecai, faceai ochii mari si iesea un urlet. Coaja se rupea si bubita iar sangera...si tot rupandu-se si vindecandu-se la loc si rupandu-se si ...puncte puncte endif...rana se vindeca mai greu si semnele ce-ti ramaneau erau mai vizibile.
La fel se intampla si cu ranile sufletesti, nu le nega, nu le acoperi cu chestiuni de suprafata, intelege-le, accepta-le si evita-le daca simti ca exista cauze ce iti provoaca efecte-rani mari, daca sunt coji care se tot rup si sangereaza, daca iti lasa semne pe viitor. Iertarea cam naste noi pacate, zicea cineva. Iertarea..un mod de a spune. Dezlipesti actipildul sau alegi sa umblii cracanat de durere...ca Mikey Mouse (el era cracanat din alta cauza, dar ai prins ideea).

Punct negru in mijlocul oceanului

2010-02-05T00:11:00.001+02:00

Ochi sclipitori, tremuratori privind un punct fix. Alti ochi tremuratori privind punctul fix ce-i priveste. Puncte fixe, negre, ce se maresc sub raza in care se scalda. Reflectie a realitatii in centrul lor. Realitate sau iluzie. Un joc in care bila alba si bila neagra sunt pitite-n pumn si esti nevoit dupa o clipa sa alegi. Pe ce mizezi in interiorul tau, presupunand ca ar depinde in exclusivitate de tine?
Realismul nu presupune niciun risc? Crezi?
Sa-ti recapeti pierdutul spirit pueril, sa te avanti asemeni unui copil in primejdie zambind, sa nu constientizezi pericolul, sa nu ai teama, sa te bucuri de ce descoperi, fara teama de zgarieturi, julituri si vanatai sufletesti. Cauta o farama de inconstienta, o farama de nebunie, de curaj, de indiferenta, de amorteala a cugetarii, de rupere din rational. Uita notiunea de distanta sau timp.
Dezbraca ratiunea si cufunda-te in ocean, lasa-te dus de o unda lina sau trantit la pamant de un val puternic, lasa-ti inima sa bata tare, lasa timpul sa stea, mai bine decat sa stai pe malul ratiunii lipsit de emotia unduirilor undei sau a violentei loviturii. Nu poti sti niciodata in ce mod este puternic curentul si unde va ajunge mesajul din sticla. Oceanul ce inconjoara punctul negru...

HIM-Shatter me with hope (The sword of Democles)

2010-02-04T00:10:00.005+02:00

A treia minune :P
click

Like Saint Valentine (surpriza dupa surpriza, clip dupa clip, marca HIM..sau Matt Squire)

2010-01-23T03:12:00.002+02:00

click
Surpriza dupa surpriza, probabil cel mai frumos cadou din aceasta perioada. Nu m-am mai simtit in felul asta de foarte mult timp, am asteptat momentele astea 2 ani de zile (cred totusi ca mai mult- Venus Doom a aparut in toamna 2007) si nu ma asteptam sa fie asa superb. Probabil cel mai tare "come back" al trupei si cea mai frapanta revenire pe care o formatie o poate avea (si multiple schimbari in bine). Mi-a fost dat sa vad la interval de o saptamana-doua, 2 videoclipuri a 2 melodii de pe viitorul album pe care il astept cu sufletul la gura ("Screamworks-love in theory and practice", care habar nu am cand va aparea la noi in "Românica", in US va aparea pe 9 feb-cel mai devreme, si, pana una alta n-o sa mai rezist si o sa-l downloadez de undeva, scopul scuza mijloacele). Parerile sunt impartite, eu sunt pe deplin multumita de ceea ce vad si aud, sunt extrem de incantata si fericita, mi-era teribil de dor de ei, mi-era prea dor sa-i aud din nou, sa-i vad, sa-i simt iar si presimt ca Screamworks va fi un album extraordinar. Pentru un fan nu exista termenii de comparatie "mai bun", "mai rau", mi-e greu sa il compar cu precedentele pentru ca e unic si e diferit: mult mai energic, mult mai pozitiv (ceea ce ma bucura tare, ma bucur sa-l vad si pe Ville intr-o stare buna, mai sanatos, mai optimist, mai scump ca oricand, mai matur, dar acelasi om deosebit), si..culmea ca niciodata nu mi-am imaginat ca voi putea dansa pe vreo melodie HIM, iata ca melodiile de pe noul album m-au lasat masca (Like Saint Valentine de exemplu are ceva drum & base la inceput parca), ceea ce e foarte haios.Ce daca e mai comercial? Important e sa nu fie "doar comercial", dar eu una nu cred ca se va ajunge la asta, nu va faceti griji! Prostitutia e pentru altii. Se pare ca Ville s-a exprimat din nou simplu, profund si real: e un fel de combinatie intre Guns And Roses si Depeche Mode- la asta nu m-am gandit, cred ca e mai mult de atat.
Pana una alta, Like Saint Valentine...cel mai frumos cadou pe care un fan il poate primi de Sf Valentin, o adevarata surpriza..apoi..videoclip dupa videoclip (intai Heartkiller apoi Like St Valentine...), pot spune doar ca sunt surprinsa in mod placut si..felicitarile mele baietilor si mai ales lui Matt Squire-se vede unde e mana de profesionisti!
Voi reveni in curand, cred-sper cu postari mai putin "exclusiviste" daca le pot numi asa, adica pe interesul echivalent al tuturor insa momentan sunt extaziata de asteptarea incarcata cu surprize.
Pana una alta, vizionare placuta!
Cat despre ce scrie pe urmatorul site...ma gasiti la concert (HIM din nou in Romania in vara asta se pare), incerc sa ma pregatesc sufleteste de pe acum sa nu lesin pe acolo, de la Artmania 2006, cand au venit prima data in Romania am avut cele mai frumoase amintiri, chiar daca inghetasem de frig si Ville era un pic shpritzuit, anul asta va fi si mai bine.
http://www.metalhead.ro/stiri/HIM_si_Heaven_And_Hell_inclusi_in_circuitul_Sonisphere_2010-aid-76428-l-1

Intotdeauna cresc flori deasupra

2010-01-19T14:00:00.002+02:00

Imbraca durerea in cele mai frumoase straie, ascunde-o sub un alb pur, ca nimeni sa nu stie ca a existat candva suferinta, sterge totul si priveste-o cu dragoste. Nu regreta nimic. Bucura-te pentru ce a fost, pentru ca a trecut prin viata ta, pentru ca te-a marcat, pentru ca te-a facut sa iubesti. Iubeste ce te-a durut, pentru ca daca nu te doare nu traiesti, pentru ca te-a facut sa devii ce esti, cine esti, pentru ca trecutul a creat prezentul si ti-a influentat inconstient viitorul, pentru ca-ti va hrani pe veci sufletul cu amintiri, pentru ca te-a facut sa descoperi ceva de care aveai nevoie si ce-ti va fi de un etern folos. Arde regretele si ineaca-le intr-o ultima sarutare, o ultima privire in trecut. Ascunde totul intr-o amintire, ce curand va deveni doar un flashback, ceva ce a fost, nu mai e, doar traieste ca o imagine fugara, incetosata in inima ta. Inchide ochii si capacul ce desparte prezentul de trecut. Bate ultimele cuie, sopteste-ti ultimele vorbe, lasa ultimele regrete, dezamagiri sa te loveasca in piept odata cu loviturile de ciocan, sa-ti opreasca respiratia, sa fie ca niste junghiuri in inima. Lasa lacrimile sa curga si adu-ti aminte de clipele frumoase. Fara ele nu ar fi existat durerea, fara durere nu te-ai mai fi putut bucura de ele, nu ti-ar mai fi ramas in sange. Iarta, iarta sincer si nu mai spune nimic, nu mai are rost, nu te va mai asculta nimeni. Doar priveste cum timpul acopera incet incet sicriul amintirilor tale, al fericirii si al durerii, al iertarii si impacarii...cu sine, cu prezentul, cu trecutul, cu viitorul. Priveste-l pana se face nevazut. Lasa-l sa se acopere de timp, de amintiri, de ani si asteapta sa creasca primele flori nascute din trecutul ce te-a marcat. Intotdeauna cresc flori deasupra. Pana si buruienile au flori. Bucura-te de florile din sufletul tau. Cu timpul va veni si uitarea..uitarea durerii. Flacara inca va mai arde...doar daca ai putut ierta...acea parte din tine, din trecutul tau.

HIM-Heartkiller

2010-01-17T11:18:00.001+02:00

Am asteptat 2 ani momentul asta! E un sentiment unic, sunt un fan fericit si astept noul album Screamworks-love in theory and practice :D apoi sa mai vina inca o data in Romania!
Ii iubesc si il iubesc:).

Time out!

2010-01-14T02:07:00.001+02:00

Stare de nestare, cearta, stress, telefoane care suna, alarma-cocos, cateva ore dormite pe noapte (asa-i ca cea mai grea despartire e cea matinala? imi vine sa vreau sa cred ca astazi se da ceasul cu o ora in urma, zi de zi, sa mai visez inca o ora, sa stau in puf, pe perna moale si pufoasa, cu miros de....nu zic, ca fac reclama),ma dau jos din pat-frig, anxietate, cafea de nevoie, dus rapid din care iesi dardaind, tzoale puse pe tine in graba, stau ca pe gard, deschizi usa, iesi cu dreptul, o incui, in lift-miros de caine (toti vecinii mei au caine, am un vecin la 4 care in 2 camere pe langa mambrii familiei tine 3 caini-un golden retreiver, un buldog cred si un chihuahua, pe al' mai pitic imi vine sa-l jumulesc mereu, pacat ca nu sta, e hiperactiv. Stiai ca chihuahua intra in topul celor mai agresivi caini?), lume apatica pe strazi, monotonie, plictis, oameni nervosi, bulversati, scumpiri in lant, taxe pe papa cu multe E-uri, nemultumire, trancaneala fara noima, discutii purtate doar ca sa nu ne tiuie urechile a cavou, vorbe cu subinteles...din ala crunt. Iti vine sa zbieri, sa pleci, trantind usa, evident. Teatral, asa. Asta da, mediu propice pentru yoga. Sub ochii unor guru incruntati care spurca din priviri. Agitatie termica. Metrou, deruta, care incotro, traiectorii intersectate, intra unii in altii, pardon, pardon...imbulzeala pe scara rulanta de la Universitate...se sta la coada pentru asta, nu comenteaza nimeni daca te bagi in fata. De-asta are romanu' curu' mare. Toata lumea pare sa aiba frigiderul plin de carnati (la figurat), un continuu razboi psiho-social.
Vreau un ceai de tei, numai gandul la primavara si la mirosul florilor de tei, amintirea culesului lor de cand eram mica cu mama, ma relaxeaza...si...visez...la vacanta, mare, zile lungi, trezirea la 12...dimineti senine de vara pe langa un lac...Parfum de relaxare...I need my time out.

Automat defect. Frigiditate sentimentala.

2010-01-09T20:44:00.001+02:00

Un paragraf foarte frumos care m-a pus pe ganduri...
„E o masină care azvârle din ea ziare, milioane și miliarde de ziare în fiecare zi, iar prima pagina e ințesată de catastrofe, scandaluri, crime, explozii, ciocniri dar masina nu simte nimic. Dacă nu vine cineva să întoarcă butonul, n-o să știe niciodată ce inseamnă să mori. Nu poți muri când propriul trup ți-a fost furat. Poți să dai de-o târfa și să muncești la ea, ca un țap în călduri, o veșnicie. Poți să te îngropi în tranșee și să fii sfârtecat în bucăți de explozie. Nimic n-o să creeze acea scânteie de pasiune fără intervenția omului. Cineva trebuie sa pună mâna pe mașină și s-o lase să se desfaca bucăți, daca vrea sa-i poată monta piesele la loc. Și cineva trebuie să faca asta fără să spere în vreo răsplată, fără să-i pese de cei cinsprezece franci; cineva al cărui piept este atât de plapând încât o medalie l-ar cocoșa. Și cineva trebuie să hraneasca o târfă flămândă fără să se teamă că o să i se ceară acest lucru din nou. Altfel, spectacolul va continua la infinit. Nu exista ieșire din acest cerc vicios. ” (Henry Miller-„Tropicul cancerului”).

Despre banal, despre viata cotidiana care se scurge tot mai repede, despre lipsa spectaculosului, despre spectaculosul pe care de fapt noi il alungam, despre viata care trece „la fel”, despre viata care ne schimba, despre lumea care tinde spre autodistrugere prin supermateralizarea ei si ingroparea spiritualului...despre faptul ca ajungem sa traim mecanic, capatam automatisme, nu ne mai putem opri din acele automatisme, functionam dupa un anumit soft si uitam sa mai simtim ceva, despre momentul in care ajungem la starea de „frigiditate sentimentala” (am numit-o eu)... E nevoie sa nu uitam ca suntem de fapt OAMENI, sa desfacem suruburile, sa stergem piesele de praf din sufletul nostru si sa incepem din nou sa simtim, sa simtim acel ceva care ne face OAMENI, nu putem trai doar din satisfacerea nevoilor si atat, avem o inima si ea nu are doar functia ei anatomica, fiziologica, trebuie sa simtim mai mult, metaforic spus cu ea. Fara asta nu traim ci doar functionam ca acea masina de ziare care nu simte nimic, care la un moment dat va ramane fara baterie, se va strica sau pur si simplu se va stinge de la buton si va fi inlocuita cu alta si nimeni nu-si va mai aminti de ea, nimic nu va lega pe nimeni spiritual de ea. Nu putem fi ca un automat plin cu sucuri, chipsuri, chestii bune de papa (pe care mai nou guvernu’ vrea sa puna taxa de viciu in caz ca nu ati aflat) care nu va da nimic decat in schimbul unor bancnote sau monede (pe care uneori le inghite fara sa ne dea nimic). Produsele din automat pot fi materiale sau pot fi sentimente pe care ar trebui sa le impartasim fara exclusiva pretentie de a primi inapoi ceva sau fix suma trecuta in automat sub produs, altfel nu dam nimic. Uneori in viata chiar uitam sa traim si ne pierdem in softul creat chiar de noi, doar imbatranim, ne uratim, saracim...ne scurgem. END. ALT F4. Cosciug.

Mie personal mi se pare genial Miller si unic in acelasi timp chiar daca a tot fost copiat, de Houellebecq de exemplu-parere personala, cum imbina nararea vietii banale, autobiografia, detaliile perverse ale aventurilor sale, chiar si chestiuni dure ale vietii cotidiene toate cu un simt al umorului aparte, uneori sarcasm, cu diverse filosofii care te pun pe ganduri si-ti lasa momente in care iti vine sa inchizi cartea, sa te opresti si sa reflectezi putin apoi s-o deschizi si sa continui, sa n-o mai poti lasa din mana, sa te faca sa zambesti in final. Merita citit!

Visul dintr-un ciob de gheata

2010-01-05T21:17:00.002+02:00

Masina. Cativa insi. Gonim nebuneste pe inserat spre o destinatie nestiuta. Drum de tara. Fulguie usor. Avem in noi o stare de euforie dementa. Peisajele alearga cu repeziciune in fata ochilor nostrii. Omat. Munti. Frig. Ger. Case batranesti la ale caror geamuri se vad lumini galbene, de becuri slabe. Brazi din care fulgii de zapada zboara suflati de crivat. Cer purpuriu, violet, indigo...Geamuri aburite, aburinde. Stergatoare de parbriz energice, se alearga unul pe altul sub ochii nostrii. Gasti de fulgi de nea imbranciti de ele pe parbriz, loviti la pamant, unii peste altii, claie peste gramada. Flori de gheata, ca niste oglinzi incetosate, cu vene groase, proeminente si riduri adanci, o natura facuta ghem, stransa, paralizata de frig. Totul pare casant, totul pare sa crape, sa se sparga. Urlet de vant acoperit de rasetele noastre. Hainele ne miros a frig, a iarna. Caldura a miros de motor incins. Sange fierbinte, clocotitor, abur. ABBA- “The day before you came” pe fundal. Visare, hibernare psihica, cautare a unor puncte din timp peste care s-a format polei, sentimente dardaind tinute in viata de cativa stropi de sange incarcat cu amintiri, puse la iernat cu sarea din lacrimi. Caldura. Imagini. Imagini patrunzand unele intr-altele. Ameteala. Fierbinte. Amorteala. Paralizare a ideilor. Calm. Visare. Motaiala in miscare, peste hopuri, prin coclauri, peste hartoape. La noi e cald, asa de cald, atat de bine... Atemporalitate. Amorteala, Acelasi ABBA cu efect tripant pe fundal. Melodie dupa melodie, voci ce scad ca volum...Le-as spune sa taca dar nu pot, mi-e lene. Hibernez. Alunec! Alunec tot mai mult catre un vis, in acest barlog mobil, pe diesel.

Atingere rece...pe gat, pe spate. Lasa gluma! Vreau o patura. Intind mana. Nimic. Deschid ochii. Noapte. Intunderic. Singura in masina. Un scurt moment de furie blocat de frig si teama. Unde-s? Unde-mi-s? Am timp mai tarziu de asta. Momentan nu ma pot simti. Nu ma pot misca. Parca as avea o pojghita de gheata pe corp. Unde au plecat? As vrea sa ma pot uita pe geam dar nu vad nimic de aceste flori, pare sa nu se fi oprit ninsoarea, viscolul. Dau cu mana pe geam. Suntem inzapeziti. Poate as fi de folos, tre’ sa fie prin preajma. Dar mi-e prea, prea frig. Mi-a amortit totul. Ustura. Doare. Vinetiu, dureros de vinetiu. Tremur. Nu ma pot opri. Fiecare muschi se zbate impotriva frigului, lupta pentru a ma apara. In clipe de genul asta constientizezi existenta unor muschi pe care nu-i foloseai pana atunci, care mai, mai ca se atrofiasera. Astea da conditii sa inveti anatomie! Sangele pare sa-mi fi inghetat si el. Simt cheaguri inghetate prin vene, simt ace de gheata in fiecare por al pielii, mi-au inghetat picioarele, nasul, mainile. Daca ai pune limba pe mine s-ar lipi. Craiasa Zapezii cu un regizor nou, scenariu de film de ora 2 dimineata. Daca as incepe acum sa strig si sa vars naduful clocotitor din mine in cuvinte as ingheta de tot sau m-as mai incalzi? „Fie-v-ar excursia de ras si ideile crete!” Te-as plati cu juma’de leafa numai sa-ti tunezi masina cu blana de urs polar. Sunt sigura ca laponii ar fi mandri de ideea ta atat de creata... Ah, stai ca era ideea mea! Un fost prieten avea o vorba in zilele geroase de iarna, zicea (scriu aici transcrierea fonetica: < Eta tocina > insemnand „A venit primavara” in rusa)...Vreau acasa, vreau in igluu-ul meu de 9 etaje, cu portar la intrare, din beton si cu termopane. Unde o-ti fi si de ce naiba e motorul oprit? Sunt la o invartitura de cheie distanta de a ma reface termic. Ce s-a intamplat cat am atipit? Zau ca nu-mi pot imagina. Frigul mi-a creat pana de sinapse. Am ramas de-a dreptul inzapezita. Vreau sa plang.

Ma uit de cheie. Gasesc un bilet, cu un nume de tip (nu-mi spune nimic momentan) si un numar de telefon. Am post-it-ul in mana, il tin intre degetele rosii-vinetii pe care nu le mai simt, degerate, dureroase si ma uit perplexa la numarul de telefon. Sunt si mai in ceata.
Se aude de undeva „The day before you came”. Super. De unde? Striga cineva. Tot mai tare, tot mai aproape de mine.
Oh nu, e ce cred eu? Genele parca mi-au inghetat si ele, s-au lipit grav, probabil am plans si mi-au inghetat dupa. Ma chinui sa deschid ochii. Pat, plapuma, caldura, alarma de la telefon. Nuuuu. Suntem in cursul saptamanii, sunt acasa, nu m-a mancat lupu’si am si un curs matinal. Nu stiu care varianta era mai placuta. Ma uit iar la telefon. 6 Ianuarie. Maine e ziua mea..de fapt..si azi este! Azi e Gerul Bobotezei, tocmai a fost noaptea in care crapa pietrele de frig...ah, si noaptea in care trebuia sa-mi visez ursitul. Ah. Incep sa tremur. Iar. Vreau sa-mi aduc aminte numarul de telefon de pe post-it-ul din masina, macar sa verific daca il am in agenda, daca il cunosc, sau pur si simplu sa sun si sa-i spun un „La multi ani” intarziat dar zau ca nu-mi amintesc numarul de telefon si nici numele tipului. E studiata treaba, ca mai mult de 50% din vise le uitam in primele 2-5 minute dupa ce ne trezim. Poate visez mai multe la anu’.

P.S. (sau un fel de moartea pasiunii):
Depinde de fiecare daca va crede sau nu ce am relatat aici. Visele sunt singura chestie care nu se poate verifica, pot sa fi visat treaba asta sau nu, poate am inventat povestea de amorul artei.
Sa crezi sau nu un tip cand iti spune ca in ultimele nopti te-a visat? Eu zic ca in majoritatea cazurilor e vrajala ieftina desi nu pot avea nicio dovada in acest sens, doar intuitia feminina. Si, la o adica, ca am visat asta sau ca am inventat, daca am uitat sau tin minte numele si numarul tipului asta nu stiu cat va priveste, doar n-o sa dau acu’ pe post numele lui si nu voi face reclama la reteaua din care face parte (ca tot se poarta la tv reclame cu indragostiti la telefonia mobila) pentru ca anul asta zic eu ca nu ma marit.
Timpurile evolueaza, bunica dupa ce punea busuioc sub perna visa ca vine „bunicu” la poarta cu o gaina cadou, noi, tineretul ne vom impacienta ca am visat ca Gigel ne-a dat add pe hi5. Legenda, mitul, obiceiul (habar n-am cum sa-i zic) ramane aceeasi!
Acum lasa-ma, tre’ sa dau un telefon!

Miroase a amintiri...

2009-12-28T19:01:00.002+02:00

Eu- umflata si cu nadragii trasi pana in gat. Mama, tata, nasa, mamaie, tataie prin preajma mandri. Frati-miu la gradinita, drept, aproximativ soim al patriei in chiloti, evident tot pana in gat trasi, sa nu cumva sa raceasca copilu’ la rinichi sa aibe mictiuni dese. Mai ales noaptea! Alt décor…Ochelari lacrima..anii ‘70…unchii mei..tineri, se distrau cum puteau, au gurile pana la urechi. Mama blanda, dulce, cu un zambet de copila printre ei. Frumoasa. Cochetica. Clipsuri in urechi in forma de floare. Mari. Bucle jucause… Toti haiosi. Toti puri. Aceleasi fetze, aceleasi prietenii, aceleasi zambete si priviri… doar ca …mai intinerite si in nuante de alb si negru…ma rog..gri-proaspete, stranse, emanand o energie aparte..neatinse de timp…Ehe, cum tre sa fi fost si ei in tinerete!!! Frati-miu..liceu..prima gagica mai serioasa. Imi amintesc perfect. Ii urmaream candva ca o sora draga cu 10 ani juma’ mai mica, pe gaura cheii sau cu colegele de scoala sau Andrei-vecinul de vis-a vis din Baneasa inarmati cu pistoale,ce sa mai, detectivi adevarati. Zambete, Madgearu, Andreea Raicu..whateveeeeeeeer!!!, Predeal, gasca, bro’ si cuplurile prietene de le terorizam oricand aveam ocazia, CFR, nostalgii, bairame.
Pozele canta Cassablanca si Macarena. Si-ar fi dorit poate sa se afle si pe la concertul MJ. Pana una alta rasuna a S.N.A.P.
Targu Mures…Mama…langa catedrala, tinerete, unchiu caterincos pe langa ea, intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului…mamaie si tataie tineri, undeva la mare. Probabil Romania. Tata n-a apucat sa ajunga in Grecia din pacate, tara bunicului. Plinut, la fel de familist cum il voi sti mereu ranjeste strengareste intre ai mei bunici. Poze mici, de buletin…Tata…mustata cu care l-a cunoscut mama, pe care si-a ras-o abia la 50 de ani, o parte din el…Poze de buletin din tinerete…Tata…Breton. Deh..The Beatles. Chill…Deep Purple, Elvis Presley, Pink Floyd, Jimmy Hendrix, minunatii care ne rasunau din apartament. Azur…trec tiganii…roata vietii…bairame, hore…eu-rasfat prin preajma. Bunica…tanara..anii ’30…stil, cochetarie, imagini desprinse din filmele din vremea aia, zambet larg, picior peste picior, Cazinoul din Constanta in plan secund, buze rosii, par scurt dar cu volum…Primele poze din cartierul Marasesti..Bd Unirii…santier…blocul cu Connex (actualmente Romania Libera, pe atunci nema’ Connex-bloc proaspat dat in folosinta…vremuri in care doar boasele cele mai grele aveau mobil-suna fixu’ in draci cand era frati-miu in sesiune!!!), canale fara capac, namol, santier, guri de canal inaaaalte, macarale (macarale si punct, suntem in ’95), blocul meu (care rade in soare cu toate ca nu e argintiu), noroi, santier,cartier nou, urbanism postceausist, super, familie mare, duplex, terase mari, nopti scurte, nasa, rubedenii, seminte, bere, hohote de ras, glume picante. Poze de la un revelion- daca nu ma insel anul in care s-a infiintat PRO TV-ul?!?!?!-eu cu mama in bucatarie, lipsa gaz, lipsa aragaz, lipsa perdele, proaspat mutati. Resou. Fata de masa cu flori. Sticla de samapanie. Nu dau nume ca fac reclama. Sufragerie, biblioteca ticsita de carti (am aruncat o groaza cand m-am mutat, contemporanii lu’ mama si tata tre’ sa fi auzit de Gheba-vai de mineeeeeeeeee!...ce culegeri de mate…asa ca am pastrat doar beletristica), brad ofilit, eu mimand (e punctul meu forte) extaz, uimire, veselie, gropitzaaaaaaa…pe fundal cineva zace in pat, doarme…un 1 ianuarie…noapte…31 dec-1 ian…tata in sufragerie cu o bere, mama doarme pe canapea, pe fundal-scara. Gradinita….Scoala nr 7…Mos Craciun dubios cu fata de plastic- laitmotiv. Scoala nr 81. Colegiul National Gheorghe Lazar. Cismigiu& co. UAUIM in progress.. Rubedenii in tinerete, energie, o chestie pozitiva…Serbare de sfarsit de an-coronita…bis bis……Tabere printre necunoscuti…Adolescenta..eu..iubire adolescentina- eu, el si un bumerang in fata Castelului Peles -bumerang care a ramas la mine chiar si dupa despartire..Relatia noastra. Bumerangul nostru. Tata pus pe sotii. Vroia pistol, eu si “puiu” radeam, mama la volanul Daciei break de pe atunci, gri, de scartaia si gemea de la 120km/h in sus...luand virajele mimand nebunie “nieeeeeeeeeeeeew" (sunetul scos de masinile de Formula 1)….Nostalgie… Bran, ploaie, mici…prima data in Vama (cu ai mei si el...., ultima data la mare cu tata, ajunsi acolo la insistentele lui). Sarut in ureche, pe langa ureche, saltea pe valuri, el in larg, eu tipand de nebuna la mal. Tipat vazandu-l indepartandu-se. Amuteala. Soc! Pretenul in larg si omul de Neanderthal transpus in zilele noastre, varul paros din familia Adams iesind incet din apa pe langa mine, aparut din neant. Nud, roacker, adica par luuuung (pana aici totul fain). Neras nici pe fata, nici colo, nici dincolo. Eu privind de pe tarm... "O clipa ma lasi singura pe mal si ete ce mi-e dat sa vad". Nu, pe tipu' asta nu mi-am permis sa-l pozez dar a fost penal, in toate circumstantele, in tot contrastul dintre el si pretena lui-foarte finuta. Reclama la “Castravetz muratz” a lu tanti de ne-a cazat, papusile Bibi din camera (papusa de-aia cu capu mare, disproportionat chiar, doar capu’ mobil, par cretz, produsa de “Aradeanca” noastra, eu i-am botezat toata specia "Bibi", ca asa o chema pe a mea), noaptea in care nu am suportat sa ne atingem de arsuri solare ce aveam…Familie… O stare aparte cand revad locurile respective, dupa ani, cand revad poze, cand revad amintiri. Parca vii.
Nunta lu’ frati-miu…eu-dom’shoara de onoare…Hanu' lu Manuc. Crama.
Nepotei, copiii lu’ frati-miu…Evolutie…Fiinte noi, de-un sange cu tine care se strecoara usor si-ti ocupa un loc aparte in inima.
Poze…amestecate, an de an, clipa de clipa, amintire de amintire. Nu exista ordine in album, ordinea este in sufletul meu. Totul pare sa se repete si totusi e atat de diferit..Sentimentele capata alte parfumuri si gusturi de la o generatie la alta. Fecare epoca, fiecare etate are aerul ei… O simpla poza trezeste numeroase amintiri si nostalgii in sufletul nostru. “Daca pozele ar vorbi…” Nu! Pozele vorbesc! Sunt clipe imortalizate din viata noastra, sunt parti din noi materializate pe film. Fiecare poza are o poveste, fiecare an are o poveste, fiecare clipa are povestea ei, fiecare zambet si fiecare lacrima..la fel. Povestea ar putea continua la nesfarsit dar din insuficienta de cuvinte si GB de .doc si cu constientizarea riscului de a va plictisi voi pastra amintirile la un loc de cinste pretios unde nu exista limita de spatiu cand vine vorba de amintiri dulci si le voi depana atunci cand imi va fi dor de mirosul lor.

Three little words and a question "why?"

2009-12-21T17:38:00.002+02:00

Te trezesti punand sau punandu-ti intrebarea “de ce?”. De ce ?
Odata cu aparitia omului a luat nastere si intrebarea mai sus mentionata. De ce ? Pentru ca omul nu s-a multumit sa vada ceea ce i-a fost dat, ci s-a chinuit sa caute explicatii, nefiindu-i de ajuns doar sa vada, sa simta si mai ales doar sa creada. Sa iubeasca frumosul misterului si sa nu cerceteze. A simtit nevoia, cuprins de curiozitatea care l-a lasat pe elefantelul curios cu ditamai trompa (daca va mai amititi povestea) sa caute raspuns, sa caute explicatii, sa striveasca corola de minuni, sa rupa magia, sa n-o mai poata simti, sa nu se mai poata bucura de ea si sa cada in abisul absurdului existential creat chiar de sine. Odata cu caderea, odata cu iluzia cunoasterii, intrebarea “de ce?” nu dispare, poate chiar se amplifica. De ce facem lucruri fara a judeca ? De ce ne dam seama prea tarziu de lucrul acesta ? De ce se nasc regrete ? De ce doare ? De ce nu mai putem da timpul inapoi ? De ce apreciem ceva sau pe cineva la adevarata valoare abia dupa ce-l pierdem ? De ce gresim atat de usor si ne e atat de greu sa ne cerem ierare, sa iertam, sa ne iertam pe noi insine ? De ce ne ia atat de putin timp sa zicem o vorba rea, sa ranim si atat de mult sa recastigam increderea, sa vindecam ranile ? De ce cand credem ca stim totul nu stim de fapt mai nimic ? De ce uneori viata ia o intorsatura opusa celei asteptate ? De ce ajungem sa ni se intample si noua ceea ce candva am facut noi insine sa li se intample altora ? De ce ni se intampla anumite lucruri poate neplacute despre care descoperim cu timpul ca au fost benefice pentru noi ? De ce anumite persoane si situatii ne sunt aduse in cale cand avem nevoie mai mult de ele ? De ce traim robotic uneori ? De ce vedem doar chestiile de suprafata ? De ce vedem doar ce ne supara, doar ce e rau si uitam sa avem ochi pentru lucrurile frumoase ? De ce ne pierdem in detalii meschine ? De ce bucuriile noastre dureaza asa de putin (raspunsul e undeva in intrebarea anterioara) ? De ce uneori facem rau fara sa vrem, in incercarea de a face un bine ? De ce ne macina uneori trecutul ? De ce nu putem face lucruri atat de simple cum ar fi sa iertam, sa inchidem ochii, sa zambim si putem rezolva « probleme » mult mai grele si « importante » ? De ce dragostea nu mai este pura, neconditionata? De ce tre' sa existe dusmanie, egoism, invidie, etc? De ce niciun « iarta-ma » nu pare sa mai aiba vreun sens cand nu mai este viata ? De ce uneori uitam ca ne-am pus candva intrebarile acestea cu regret si continuam sa ne afundam in abis ? De ce nu tinem mereu cont de ele ? Totul a pornit de la o intrebare « de ce ? ».

De ce tre’ sa vina Craciunul ca sa ne amintim sa fim mai buni, sa daruim dragoste si sa privim viata ca pe un cadou de sub brad, plina de mister, plina de surprize, daruita cu mult drag, din dragoste, de la un expeditor cu suflet mare, pe care n-am reusit niciodata sa-l surprindem in fapt, deci invaluit in mister dar pe care il putem regasi in parinti, in frati, in toti cei care ne iubesc si pe care ii iubim ?
Si totusi de ce tin minte atatea prostii si nu tin minte tot timpul anului treburile astea ?

Un copil foarte scuuuump!

2009-12-14T20:22:00.001+02:00

And I say Romania is my country!

2009-12-14T17:30:00.003+02:00

Postarea din data de 20 octombrie "Cum sunt romanii" ( http://despinacamino.blogspot.com/2009/10/cum-sunt-romanii.html )cu putina cenzura de bun simt, a fost premiata de revista universitara Ambition cu un parfum Moschino Hippy Fizz si un voucher de reducere in librariile Carturesti. And I'm proud of it! Un realism dur as spune eu, "o viziune sumbra" (m-a ironizat fostul meu coleg si cititor fidel Andrei), este totusi un aspect al tarii noastre, ca vrem, ca nu vrem. Pentru a nu va face pareri preconcepute despre viziunea mea urata cu privire la tarisoara noastra, promit ca la un moment dat, in viitorul apropiat, cand timpul imi va permite voi scrie si ceva mai optimist si totusi la fel de realist ca tot vin sarbatorile si n-are rost sa ne umplem sufletelele de morocanie.

Katherine Wheel

2009-12-05T22:31:00.002+02:00

Dezechilibrul apare din contrastul dintre realitatea materiala pe care o vedem cu totii insa o percepem diferit si ceea ce ne face aceasta sa simtim si, pe de alta parte, intre ceea ce vedem noi si ceea ce vad si simt ceilalti. Fiecare om ocupa un anumit loc si priveste realitatea dintr-un anumit unghi, unii sunt foarte aproape de tine ca unghi de privire dar simt realitatea cu totul diferit de tine, iar altii pot fi in unghiul diametral opus, insa pot vedea si simti cum simti si tu, pot fi pe aceeasi pozitie cu tine. Nu conteaza asadar fizic unde suntem pozitionati in vizionarea ei, ci conteaza cum o simtim. Fizic vorbind, doi oameni nu se pot afla in acelasi punct spatial, spiritual da. E atunci cand oamenii legati de ceva- de empatie, de sentimente se regasesc unul in altul. E vorba de suflete pereche sau suflete gemene. E atunci cand doi oameni formeaza unul singur, un intreg prin acea legatura, atunci cand te descoperi pe sine in celalalt.E ca atunci cand desenezi pe o jumatate de foaie de hartie jumatate de inima sau jumatate de fluture si impaturesti hartia astfel incat sa reduci unghiul la zero si prin simetrie si contopire se obtine un intreg. REALITATEA este ceea ce vedem, REAL este de fapt ceea ce simtim, realitatea este unica dar este subiectiva, diferenta dintre oameni este unghiul din care SIMT lucrurile.
Cum este de fapt realitatea ? Realitatea si viata pot fi gri, insa, spunea un vechi proverb, frumusetea e in ochii celui care priveste, totodata o farama din realitate te poate amagi aducandu-ti fericirea virtuala, te poate schimba in interior sa o vezi in ansamblu frumoasa, te duce la un echilibru insa asta nu schimba realitatea gri. Din pacate...Ca urmare..echilibrul interior nu va ramane niciodata constant…Unii sunt atat de aproape de unghiul tau fizic de privire si totusi atat de departe de unghiul tau de perceptie.

Confuzia... si pasunea

2009-12-01T00:00:00.001+02:00

Idei. Gol. Gand. Conexiuni. Ceata. Amintiri. Oftat...suras...BLOCAJ! Rumegat...in gol...iti rumegi ideile, gandurile, anapoda, haos total, le treci prin toate clepsidrele, le cerni, le arunci dintr-o parte in alta, mai mesteci putin, inca putin, ele trec prin mintea ta ca prin burduf, ciur, foios si cheag si trist e ca...nu ajungi la niciun rezultat. Nu stii ce crezi, nu stii ce sa crezi, ce sa faci, ce simti, ce vrei. Privesti in gol...ca un bou pe o pasune. Confuzie...e atunci cand rumegam ore in sir fara sa intelegem de ce, cand realitatea apare privita dintr-un unghi foarte câş si lucrurile ies mai deformate decat sunt iar noi nu ne dam seama ce vedem de fapt.

P.S: Navalnicul meu nepot de 3 ani -Andreiush (la multi ani lui cu ocazia zilei de azi!) are o vorba : "Boule ce esti!" Buna vorba!

Dor de decembrie (nerecomandat celor ce tin post!)

2009-11-30T01:37:00.001+02:00

M-a apucat! Grav! Mi-e dor de iarna!...mai exact de prima luna de iarna. Mi-e dor de zecile de culori si lumini in care se imbraca orasul la inceput de decembrie, de brazii cu globulete, de Mos Craciunii ce-mi zambesc din vitrina, de sentimentul de sarbatoare, de curiozitatea si emotia atunci cand primesc un cadou, de sentimentul daruirii, de a oferi cadouri, de traditia spalatului ghetelor si datul cu lac in noaptea de 5 decembrie (taica-miu mi-a povestit cand eram mica ca Mos Nicolae i-a furat una din ghete cand era mic-niste ghete de care nu se mai putea desparti, in ciuda faptului ca erau vai mama lor, si i-a adus in schimb unele noi insa el a ramas bosumflat cu gandul la cele vechi de care se atasase- o amintire draguta legata de tata si de Mos Nicolae).Da, ma simt din nou copil, amintirile copilariei si ale parintilor, ale vremurilor cand ascultam povesti invie. Amintirea Mosilor Craciuni dubiosi, cu barba falsa sau fata de plastic de la gradinita... Sarbatorile de iarna te fac sa te simti acasa, sa te simti copil, sa te simti in familie, sa te simti iubit, sa iubesti, sa te bucuri ca daruiesti, sa fii impacat cu lumea si mai ales impacat cu tine. Sentiment alb..pur. Astept prima ninsoare, primii fulgi zglobii batuti de vant ce se astern peste pomii desfrunziti, peste pamantul inghetat si acoperit de frunze uscate, peste asfaltul greu al obositului oras. Mi-e dor de linistea pe care o aduce cu ea prima ninsoare (sufleteasca cel putin), mi-e dor de fulgii pufosi in forme de stelute ce cad din cer...multi, multi, multi...se prind de mine lipiti unii de altii, zgribuliti unii in altii, inghesuiti pentru a-si mentine temperatura, pentru a se ingheta intre ei-ce dragut! la fel ca noi, care, complementar, ne zgribulim unii in altii pentru a ne incalzi:) uimitor cum simple picaturi de apa inghetate au forme de stelute. Stelutele zglobii se topesc incet incet pe pielea-mi calda..se scurg..In zare totul e alb, de bucurii marunte, de mii de fulgi...ca ei. Mi-e dor sa-i privesc, sa-i simt, reci si umezi, mii si mii, in zare. Mi-e dor sa privesc strada mea..de sus, de la caldura, de la geam savurand o ciocolata calda. Mi-e dor de mirosul de iarna, de scartaitul zapezii sub picioare, de urmele lasate de ghetele oamenilor pe zapada neatinsa, de albul curat, de reflectia orbitoare aproape a soarelui in omat, de chinul pasilor in nametii inalti, de bulgareala, de alunecat pe gheata, de datul cu sania, de mers la patinoar in Cismigiu, de mirosul de vin fiert, de scortisoara, de portocale si mandarine (eu una asociez mirosul asta cu iarna, cu Craciunul), de brad (nu, nu Pitt)- de impodobitul lui, de parfumul lui, mi-e pofta de cozonacii de casa cu muulta umplutura de ciocolata si nuca...si stafide, de sarmalute, de soric, de piftie...(v-am avertizat ca e plina de ispita aceasta postare),de bucuria adusa de colindatori...de cantecele de iarna auzite pretutindeni..Decembrie nu e doar o luna de iarna, decembrie e un sentiment. Il simti ? (o alternativa la intrebarea "Crezi in Mos Craciun?":P). Stiu..e inca 29 noiembrie..dar ce sa-i faci daca m-a apucat dorul? E de bine:P.

P.S:
Pe mine pana una, alta ma ingrozesc afisele de prin oras, cu beculetze si globuletze de Craciun si un om negru (o umbra)...cu scris deasupra "Cine vine in decembrie?"-electoral evident, de-a dreptul sinistru- ce poate fi mai sumbru decat Base' vs Geoana?! Ne-om obisnui noi cu ideea...eu sincer, prefer sa ma gandesc la Mos Craciun..sau Mos Craciun vs Mos Nicolae 50%/50% dincolo de aluziile afisului (ca deh, vin in decembrie nu?...si nu ma uita niciodata, si-mi asculta dorintele si oricat de fata rea as fi fost niciodata nu m-am trezit cu vreo nuia;) voi?),gandul asta bun imi mentine tensiunea arteriala in limite normale totusi ;).

You Know You're An Architecture Student When...

2009-11-23T22:20:00.002+02:00

When...
The alarm clock tells you when to go to sleep.
You're not ashamed of drooling in class anymore, especially during Structures lectures
You know what Superglue tastes like.
You celebrate space and observe your birthday
Coffee and Red Bull are tools, not treats.
People are nauseated just by smelling your caffeine breath.
You are surprised when you see a new building in your school.
You think it's possible to create space.
You've slept more than 20 hours non-stop in a single weekend.
You fight with inanimate objects.
You've fallen asleep in the bathroom.
Your brother or sister thinks he or she is an only child.
You've listened to all your CDs in less than 48 hours.
You're not seen in public.
You lose your house keys for a week and you don't even notice.
You've brushed your teeth and washed your hair in the university's bathroom.
You've discovered the benefits of having none or very short hair, and you've started to appreciate inheriting baldness.
You've used an entire role of film to photograph the footpath.
You know the exact time the vending machines are refilled.
You always carry your deodorant.
You become excellent at recycling when making models.
When you try to communicate, you make a continuous and monotonous whine.
You've danced YMCA with excellent choreography at 3 am and without a single drop of alcohol in your body.
You take notes and leve messages with a rapidograph and colour markers.
You combine breakfast, lunch and dinner into one single meal.
You see holidays only as extra sleeping time.
You've got more photographs of buildings than of actual people.
You've taken your girlfriend (boyfriend) on a date to a construction site.
You've realised that French curves are not that exciting.
You can live without human contact, food or daylight, but if you can't print it's chaos.
When you're being shown pictures of a trip, you ask about the human scale
You can use Photoshop, Illustrator and make a web page, but you don't know how to use Excel.
You refer to great architects (dead or alive) by their first name as if you knew them (Frank, Corbu, Mies, Norman).
You buy 50 dollars worth of magazines that you haven't read yet.
When someone offers you a Bic pen, you feel offended.

Happy birthday, Ville Valo!

2009-11-23T09:40:00.001+02:00

Ziua de 22 noiembrie aduce de fiecare data cateva grade in plus peste frigul de toamna tarzie...pentru mine si pentru fanii HIM sau pur si simplu celor care il admira pe solistul acestei trupe -Ville Hermanni Valo care astazi implineste 33 de ani.
Admirabil nu doar pentru vocea superba ca solist, ci si pentru talentul deosebit in a compune piesele acestei trupe (nu este un simplu songwriter ci un veritabil poet, versurile melodiilor fiind pline de profunzime, capabile sa trezeasca din ascultator stari speciale, ideale pentru momentele de melancolie, de extaz, de furie, de resemnare, de gol, de deziluzie, de dezorientare, de nebunie, de dorinta, de teama, de euforie,..o multitudine de stari, de zbor si de cadere ce graviteaza pe langa sentimentul de dragoste cu care a fost inzestrat omul -o binecuvantare si/sau un chin uneori, devotament, sacrificiu, sentiment mistic despre care se poate canta in infinite moduri, clipele in care ai nevoie de relaxare, de visare, de autoanalizare, de o mai buna intelegere a starilor tale.Incearca sa le intelegi dincolo de stilul aparent dur, si, am mai auzit si asta, deprimant, ceea ce a dus la unele catalogari...Ascultati pentru inceput "The path").

In treisprezece ani, de cand adolescentul Ville a renuntat la jobul de la sexshopul tatalui sau (Kaari Valo-sexshopul acestuia inca exista si este pe lista mea de locuri de vizitat din Helsinki:P) si s-a hotarat sa isi faca trupa alaturi de cativa prieteni, a avut parte de urcusuri profesionale. Debutul a fost uimitor si putin socant prin stil (inspirat din stilul scandinav, precum si din idolii literari ai lui Ville- Edgar Allan Poe precum si poetii finlandezi ale caror portrete acesta si le-a tatuat ulterior pe corp, prima melodie scoasa de HIM "When love and death embrace" avand ceva din soundul legendarei trupe The Doors, nu de alta, dar si Morrison a fost alt geniu neinteles:P in viziunea mea cel putin, Ville avand totusi si piese mai classy cantate cu The Agents- Rakkaus, Ikkunaprincesa, Paratiisli,etc daca vreti sa auziti ceva mai soft ) la care s-a adaugat si o doza de rebeliune si foarte, foarte multa energie a acestuia, care, inevitabil a nascut anumite dubii si barfe (nu este nici gay si nici satanist!).
Fiecare album a avut ceva aparte, in 2006 HIM au concertat si la Sibiu in cadrul festivalului Artmania, concert ce a starnit multiple controverse, nefiind una din cele mai bune prestatii din istoria trupei insa Ville dandu-si totusi interesul (a cantat de a rupt,a improvizat, a facut un show destul de bun-daca erai prezent la concert simteai atmosfera speciala, daca ai fost mai putin norocos si i-ai vazut la tv...your bad..pentru ca tvr-ul a filmat atat de prost incat a denaturat totul, sonorizarea a fost de toata rusinea...totusi ...pe langa showul dat este de admirat ca s-a chinuit sa spuna "sabatul nagru" si "şase, şase, şase" in romana ceea ce nu a facut in orice tara, de Romania pare-se ca il leaga ceva mai multe, dincolo de romanul lui Bram Stocker...si arborele genealogic- mama sa, Anita Valo-unguroaica iar bunica sa se pare ca a trait prin Transilvania noastra, ca sa nu mai vorbim ca Sibiul se mai numeste si Villa Hermann, cum vi se pare?)
Ville a stiut intotdeauna sa patreze o doza de mister, in ciuda caracterului aparent foarte deschis, mai ales cand vine vorba de viata personala si de anumite principii, idei care l-ar putea face vulnerabil. Nu a dat prea multe informatii nici despre relatia sa cu Jonna Nygren-care a avut o mare influenta negativa, parerea mea si a multora, asupra lui, cu care urma sa se casatoreasca in 2006, totul a iesit la apa in momentul in care lucrurile au luat-o razna si s-a petrecut ruptura, lucru ce s-a vazut in 2006 in perioada de decadere a solistului si, implicit si la Armania. A urmat o perioada de rehab in urma careia s-a schimbat in bine, s-a maturizat si a devenit capabil sa dea adevarate lectii de viata fanilor, nepierzandu-si totusi simtul umorului caracteristic. Interviul de pe dvd-ul Digital Versatile Doom este o adevarata placere de ascultat de catre oricine, pentru ca nu este un interviu oarecare, ci este foarte interesant, acesta vorbind foarte frumos despre filosofiile sale de viata, despre familie, dragoste, principii, muzica. (se recomanda cate o gura de bere la fiecare "you know" din interviu:)) )

Iubesc HIM pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt uniti, pentru ca sunt prieteni buni, pentru ca se completeaza de minune, pentru ca pun suflet in ceea ce fac si nu este doar ceva comercial...pentru mesajul lor, pentru muzica pe care o fac..cu drag.
Astept cu nerabdare Screamworks-Love in theory and practice, noul album care va fi gata in februarie 2010...pana atunci...in cinstea zilei de azi:
Happy birthday!!!

Langa anumiti oameni vei fi intotdeauna copil!

2009-11-16T21:44:00.001+02:00

Mi-aduc si acum aminte un cantecel invatat la gradinita, foarte trist "Copilaria...n-o poti uita...nu te mai intalnesti cu ea...." (l-am cautat si pe net recent si..in zadar:( ). Imi venea sa plang inca de pe atunci pentru ca era intr-o gama minora, lalaita, cu vorbe care ating coarda a' mai sensibila, daca nu ma insel cred ca am avut si colegi care au cam bocit la cantecelul asta (colegi de gradinita, la vremea aceea-pentru a evita confuziile de orice fel). Ei bine, sentimentul va dati seama ca de la 5 anisori si pana acum s-a "superamplificat" si nu cred ca sunt singura nebuna care, dupa implinirea unei anumite varste, dupa ziua de nastere, dupa ce invitatii au plecat si au lasat "urmele petrecerii" in spatele lor, cuprinsa de singuratate si mahmureala ma apuca nostalgia si filosofeala pe tema trecerii timpului. Si cand te gandesti ce apogeu existential al autocunoasterii imi imaginam eu la 5 anisori ca ar fi la 20 de ani...si cand te gandesti cum ne dadeam smecheri cu replici de genul "cand eram eu maaaaaaare" (nu, dragii mei adulti, copiii nu confunda adjectivele "mare"/"mic", ci pur si simplu se viseaza oameni mari).

Pe toti ne apuca nostalgia copilariei, pentru ca da, este mai mult ca sigur cea mai frumoasa perioada din viata unui om, cum spunea si Blaga-"copilaria este inima tuturor varstelor", adolescenta mi se pare mult prea complicata, inutil de complicata iar maturitatea deja e boring, copilaria este ca o fundatie in cladirea EULUI. Nu ne putem opune trecerii timpului, imbatranim, trebuie sa ne impacam cu asta, important e sa pastram vie copilaria in sufletul nostru. Indiferent de varsta pe care o avem ne putem simti din nou copii atunci cand ne jucam cu nepotelul mai mic, cand giugiulim un bebelus, cand dam peste jucariile din copilaria noastra, cand intram intr-un magazin de jucarii, cand dam de desenele animate ale copilariei noastre la o ora matinala pe un post tv local,cand petrecem un weekend sau sarbatorile cu familia, cand ne dadaceste mama, cand primim cadouri de Craciun, cand primim ca rest o caramea, cand ne reintalnim cu rude pe care nu le-am mai vazut de mult, cand ne prostim cu prietenii cei mai buni, cand reintalnim prietenii din copilarie si depanam amintiri (cele neplacute parca s-au sters total iar acum privim totul cu nostalgie, zambim, radem de cat de "copii" eram si visam).Prieteniile din copilarie sunt cele mai puternice (nu zic ca altele nu ar fi) pentru ca aceia sunt anii cei mai draguti, anii in care tu ai invatat cele mai multe, ti-ai creat mare parte din personalitate, perioada de care, evident, toata viata iti vei aminti cu drag, practic ati crescut impreuna, v-ati privit unii pe altii cum v-ati schimbat, cum s-au schimbat vremurile- cum era atunci si cum e acum, cum era generala, cum era cartierul, cum ne multumeam cu putin si ne era foarte bine, cum nu aveam net, messenger si telefoane mobile si cu toate acestea eram o mana de oameni care ne intalneam mai mult ca sigur afara, in cartier, cum ne trimiteam biletele cand ne placea de cineva-si nu sms-uri, cum urmaream zile la rand, luni la rand pe cel de care ne placea, cum neexistand decat telefon fix-viva romtelecom-cautam in cartea d telefon (pagini aurii) numarul lui de fix in functie de strada si numele de familie-mai nasol era cand trebuia sa rasfoim 5 pagini... si amuteam cand imi raspundea, cum ne ajutam la teze, ne sopteam cand eram scosi la tabla, completam caiete de amimntiri si oracole...Eu una am pastrat legatura cu prietenii din copilarie si de curand am avut parte de o "reuniune" partiala de clasa de generala (probabil suna stupid, dar pentru mine astia au fost anii cei mai dulci, eram nebuni, eram uniti, stiam sa ne distram, radeam in hohote,in liceu nu a fost chiar asa, a fost mai anost...dar a avut si el rolul lui, acum in facultate are un gust din nou dulce, aproape la fel ca in anii de generala,nu pot spune daca mai mult sau mai putin pentru ca mi-e greu sa compar, gratie catorva oameni deosebiti care ma fac sa ma simt mereu copil:)mereu...EU ). Ideea e ca in urma acestei reuniuni (vor mai urma!claaaaaar) m-am simtit din nou copil, din nou parca eram in anii aceia inconjurata de aceiasi colegi de pe atunci. E minunat sentimentul sa-ti poti retrai anumite perioade ale vietii doar prin simpla companie a unora.

Proful de istorie din liceu ne-a marturisit ca daca esti prof nu imbatranesti niciodata, multumita companiei elevilor iar ca diriginte cica ai intineri la fiecare 4 ani. Sincer, observ chestia asta, nu ma refer la imbatranire fizica, ci la "sufletul tanar".
Mama a declarat (nu mai stiu cui) ca prin copiii ei (me and my bro), prin nepoti, retraieste perioadele respective ale vietii (traieste concomitent cu copiii, nepotii,etc. Asta cred ca este si secretul, timpul este relativ, nu ne putem opune lui insa aceste perioade ale vietii exista in noi, trebuie doar sa le pastram calde, isi vor gasi singure momentul prielnic pentru a rabufni, nepotii, prietenii, vecinii mai mici, fostii colegi ne pot reaprinde acea parte din noi care s-a lasat pacalita de timp si ne pot face sa redevenim copii. Nu te sfii, ai curajul sa te prostesti daca asta simti, simte-te tu bine, simte-te tanar! Indrazneste sa faci ce-ti vine si nu gandi cu prejudecati "am o varsta, nu pot face asta!"...
Catre final, printre multiplele concluzii, tin mortis sa amintesc de un citat care m-a marcat, nu mai stiu exact cine a spus asta si nu cred ca sunt in stare sa-l reproduc cum trebuie...insa ideea era ceva de genul: in prezenta prietenilor te vei simti intotdeauna copil...sau nu vei imbatrani niciodata. Mare adevar!
Langa anumiti oameni vei fi intotdeaun copil!
Pacaleste timpul!
A propos: pozele din acest post sunt cu mine:P
P.S. Am gasit pe net pana la urma poezioara..iata:
http://www.calificativ.ro/Copilaria__2_-a21308.html

Mi-am luat jucariile si am venit pe capul altora:)

2009-11-13T21:05:00.001+02:00

Exista peste tot ghiduri in genul "ce sa faci si ce sa nu faci la un interviu de angajare". O regula de baza e sa nu-l vorbesti de rau pe fostul sef. Mai mult decat o eticheta de "barfitoare imputita" nu mai pot primi...asa ca..tre' sa incep:pana acu am avut blog pe .weblog, si, satula de zecile erori din decursul ultimelor 30 de zile (sa zicem ca am uitat ce s-a intamplat lunile trecute) plus postari sterse am hotarat ca e momentul sa-mi iau catrafusele, boccelutele, sa chem o duba si sa plec la pomul laudat (cum a facut si Cleopatra Stratan cand a enervat-o Ghitza:)) ).Here i am..on blogspot. Sper sa am o sedere placuta:P

Dulce!...sec?...Demidulce?...demisec?...

2009-10-26T20:03:00.001+02:00

In urma unor discutii cu Adrian si iubita mea pretena Raluca am ajuns la concluzia ca prietenia este ca vinul: cu cat mai veche cu atat mai calitativa. Un vin bun se obtine in timp, e nevoie de un spatiu linistit si de tratamente speciale pentru ca vinul sa nu fermenteze si sa se strice (mama face vinul in casa asta deci nu ma intrebati detalii), nu doar de o damigeana si atat. Un vin bun il tii la loc de cinste, ii pui si de-aia si de-ailalta ca sa se pastreze mai bine si doar-doar sa fie mai bun, il bagi in beci, il scoti, il verifici, il mirosi, il savurezi, te mandresti cu el, bei cate un paharel, te bucuri de el, il bagi la loc in beci...si tot asa…
Ca si in cazul vinului, si in cazul prietenilor exista mai multe faze :faza de strugure verde, de strugure copt, de must, de vin…de vin cat mai vechi. Culegi strugurii, ii vezi, ii gusti, iti plac…ii cunosti…ii storci… Mustul este pe cat de dulce pe atat de pretentios (eu nu m-am riscat niciodata sa beau mai mult de un pahar tocmai din acest motiv) si poate incepe sa fermenteze in orice moment. Odata ajuns aici, incarca-te cu rabdare si atentie, ia o damigeana si tine vinul la loc racoros, in beci eventual, verifica-l din cand in cand (nu-l lasa uitat). E important sa pui mana pe damigeana la timp, sa nu-l lasi sa se strice, sa pierzi bunatate de struguri, bunatate de vin. E ca un moment de cumpana…

Odata vinul facut nimic nu se mai poate strica, chit ca il bagi in casa si mai bei din el, il bagi la loc in beci si il lasi la pastrat...nu oricum…CU DRAG. Cu cat e mai vechi, mai incarcat de istorie, cu atat e mai bun. Si vinurile stim cu totii, sunt atat de diferite, dupa miros, parfum, gust, uneori nu putem explica ce anume face un vin sa fie « bun », pur si simplu ne place, are un gust special si ne da o stare speciala. Vinurile nu pot fi catalogate doar in « sec », »dulce », »demidulce », »demisec »…la fel si cu prieteniile…

Cum sunt romanii?

2009-10-20T21:00:00.003+03:00

Despre un popor putem spune ca turisti, ca straini ca este “un popor de oameni calzi” sau “oameni reci”. Englezii, nemtii, nordicii cica ar fi ai naibii de reci, balcanicii cica ar fi calzi. Totul consta de fapt in educatia ce caracterizeaza poporul acela, educatie, cultura care se formeaza in timp, are la baza o istorie, o traditie. Despre unele popoare se zice ca aparent par primitoare (asta daca esti turist de o saptamana-doua) dar daca stai sa ii cunosti mai bine oamenii ajungi sa vezi k nu era decat o masca. Orice natie e primitoare atata timp cat are de castigat de pe urma ta (turistii apar ca ciupercile dupa ploaie, tre sa fim gazde bune, sa facem impresie placuta prin ospitalitate, sa mai vina, sa ne laude la cunostinte, sa crestem in ochii lor si implicit sa crestem noi in ochii nostrii).

Nu tocmai despre asta vroiam sa vorbesc. Cum sunt romanii ? Ah, balcanici, foarte calzi, foarte primitori, o placere sa stai de vorba cu ei cu o farfurie de sarmalute in fata si o tuica fiarta..sau cu un mic si o bere, cum preferati. Nu zau ? Hai sa deschidem ochii mai bine …
In Romania poti fi jefuit ziua in amiaza mare si nimeni sa nu sara pentru tine, poti fi batut in plina strada fara motiv de un betiv dement, poti sa ai ghinionul sa lesini si sa cazi pe strada si nimeni sa nu se uite la tine,. ba chiar sa apara supozitii de genul « eh, un drogat ». Nu zic ca nu exista si oameni de omenie care ar sari pentru tine, ma refer la marea majoritate a romanilor, la atitudinea noastra..

Am asistat acum cativa ani la un jaf in Parcul Tineretului in plina zi. Eram cu o prietena si ne plimbam linistite pe aleea principala bucurandu-ne de ziua frumoasa de vara, neinchipuindu-ne ca ne punem viata in pericol umbland prin parc la ora 15 cand soarele era sus pe cer. Plimbandu-ne linistite, vedem in fata noastra, pe principala o ditamai gasca (zeci daca nu sute de insi, nu exagerez ! sociologic vorbind nu pot sa-i incadrez in vreo etnie, clasa sociala sau sa dau vreun procentaj din punct de vedere al sexelor lor, ideea e ca erau adolescenti daca ma intrebi de categoria de varsta), auzim harmalaie dar nici nu ne imaginam ce se intampla de fapt..Se apropie de noi intreaga gasca din care trei fete (frustrate probabil pentru sexul oral primit importriva vointei lor de la varste precoce-nah ca vorbesc in termeni academici) ne ataca. Primim fara motiv cate un sut in fund, sar sa atac, dau o palma si observ cu stupoare comportamentul primitiv din clan- ele erau cele care atacau (3 fete vai de ele, incarcate cu mult tupeu) iar restul de cateva zeci de insi tineau galerie, nimeni nu se baga, priveau doar foarte incantati de show. Am scapat slava Domnului fara echimoze, rani si alte vatamari corporale si cu niciun bun personal lipsa, asta dupa ce le-am aruncat niste vorbe dulci cu tinta spre organele genitale ale mamelor lor. Socate pornim mai departe in parc si intalnim trei fete (victime pe buna dreptate) plangand, una era batuta mar si-mi arata portofelul gol, alteia i se furase mobilul si i se rupsesera hainele. Erau ingrozite efectiv ! N-am inchis ochii si am luat-o pe o alee laturalnica sunand la politie.
O tanti plictisita de la 112 ne intampina cu calm pe fir, ii povestim ce s-a intamplat, ii dam datele noastre, eram minore pe atunci…are dubii daca sa ne creada sau nu, in final ne crede. Ne mai plimbam juma de ora prin parc si cand iesim vedem un « militian « luand o declaratie la intrarea in parc. Probabil era deja prea tarziu.

Astazi o foarte buna prietena mi-a marturisit cum ea impreuna cu o alta fata pe care a cunoscut-o ulterior pe CFR a fost agresata verbal de un betiv in tren si ca are de umblat sa dea niste declaratii la politie impotriva lui. Daca ar fi fost doar ea cu fata si betivul intr-un compartiment as fi inteles sa nu se fi bagat nimeni, dar e strigator la cer ca nu era tren cu compartimente si ca niciun alt pasager nu s-a bagat, ba, mai mult, cativa barbati radeau in hohote la replicile josnice ale betivului (cat de frustrat sa fii sa te iei de o necunoscuta din tren doar pentru ca nu-ti place fata ei si s-o faci « curva » si alte vorbe de genul, apoi enervat de faptul ca esti ignorat sa-i torni o sticla de suc in cap ?!). Poate ti-e teama sa iei apararea victimei (desi ar fi fost mai multi barbati impotriva unuia in stare de ebrietate si nu-i costa nimic !) dar sa razi in timp ce o domnisoara nevinovata, finuta chiar este umilita mi se pare o lipsa de…nu, nu a celor 7 ani de acasa..O LIPSA DE OMENIE !
In tara asta nimeni nu se baga pentru tine, fiecare e pe cont propriu, fiecare tre sa se descurce singur, nu suntem o comunitate (decat teoretic), poti fi omorat in bataie in plina strada si lumea sa se uite nemiscata in cautare de adrenalina. Vecina de la 7 e zilnic batuta mar de barbatul ei, ca si inca cateva mii de femei, vecinii nu zic nimic.

Stii ca ignoranta inseamna COMPLICITATE ? Ca platesti sau nu pentru acest soi de complicitate asta conteaza mai putin, e vorba de moralitate ! Ti-e frica sa te bagi personal ?Bine…De-aia platim impozite si taxe…ca 112 sa-si faca datoria, e un telefon gratuit, te doare mana ? Nu…esti doar indiferent, te poti numi om ?
Paradoxal suntem un popor crestin. Cat de crestin ?
Stii unde e buba ? …hmm..sunt mai multe…un ciorchin de bube…

1.-lipsa de profesionalism, cum zice si Mircea Badea si indiferenta romanilor…Suni la 112 si pana vine salvarea dai ochii peste cap, faptul ca multi « fac pisu » pe autoritatea politiei si continua sa-si cafteasca nevasta, TEORETIC exista autoritati care sa aiba grija de femeile agresate de soti, de copiii abuzati, de cei ce dorm pe strada dar PRACTIC nu se ajunge sa se rezolve lucrurile pentru ca nu vrem, suntem un popor indiferent. Daca vrei sa ajungi undeva tre sa dai o spaga, daca nu te invarti ca idiotu’ o zi intreaga si nu rezolvi mare branza.

2.-educatia, frate…cultura. Sunt natii care baga mult mai mult alcool in sange si nu exista violenta domestica ca la noi. Mare pacat caci noi, romanii daca aruncam o privire in trecut, la istoria noastra observam ca suntem un popor care a avut anumite valori, din pacate suntem inraiti de frustrarea postceausista.

3.- cei care ne conduc haotic si ne reprezinta totodata (ultimii 5 ani si-au spus cuvantul), toti se bat pe ciolan si au propriul interes, baga tara in criza ca sa am o scuza pentru sticla primita in cap in plina strada, in plina zi. Clar ajungi in situatia in care lupti pentru tine, nu mai ai timp de altul. Certuri, scandaluri, nonvalori promovate, egoism, faptul ca unii profita de statutul si fuctia lor pentru a-si promova fiica mai mica si inculta si nu recunosc intentia. Cand scandalurile se tin lant un om inteligent s-ar retrage, la noi tupeul creste mai mult.

Nu stiu concret cauza pentru care suntem un popor de oameni rai dincolo de aparente (mai exista si oameni buni, ma repet..dar vorbesc la nivel de popor )..cred doar ca toate lucrurile mai sus mentionate ne influenteaza negativ. Sper sa ne revenim…

Vorbe de luat in serios

2009-10-11T20:55:00.004+03:00

...ne pun pe ganduri, ne trezesc un zambet sau un regret..sunt vorbe de luat in serios...
Siguranta iubirii e data de nesiguranta ei. Marin Preda

Pentru cei care cred, dovezile nu sunt necesare. Pentru cei care nu cred, dovezile nu sunt posibile. Stuart Chase (1888-1985)

Cea mai buna cale de a te inveseli e sa incerci sa inveselesti pe cineva. – Mark Twain

Nimeni nu cunoaste, nici nu poate cunoaste, partea cea mai buna ascunsa in adancul lui. – Friedrich Nietzsche

Adesea vorba cea mai rea cuprinde invatatura cea mai buna. – Nicolae Iorga

Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur. – Robert Louis Stevenson

Esti dator uneori sa faci o greseala, nu esti dator sa faci o prostie. – Nicolae Iorga

Drama nu e ca esti batran, ci ca ai fost odata tanar. – A.D. Xenopol

Omul este ceva ce trebuie depasit. – Friedrich Nietzsche

Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat. – Emil Cioran

Mai degraba ii iubim pe cei care ne urasc, decat pe cei care ne iubesc mai mult decat vrem noi. – Franois De La Rochefoucauld

Exista oameni care, manati de dorinta de a cunoaste totul, uita sa iubeasca. – Henry Beyle Stendhal

In prietenie, la fel ca in dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile stiute, decat cele pe care nu le cunosti. – Franois De La Rochefoucauld

Cea mai mare durere ti-o provoaca incertitudinea. – Alexandre Dumas-tatal

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el. – Jean De La Bruyere

La nimic nu ne decidem mai iute ca la despartirile pe veci. – Lawrence Sterne

Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta. – Anatole France

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita. – Alexandru Vlahuta

Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti e sa incerci a-i intelege pe ceilalti. – Andre Gide

Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si le scrie ratiunea. – Andre Gide

Fructul poarta in sine si varfuri si radacini. – Tudor Arghezi

Copilaria este inima tuturor varstelor. – Lucian Blaga

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii. – Andr Malraux

Daca muncim numai pentru bunurile materiale, ne cladim singuri temnita. – Antoine De Saint-Exupery

Unele iubiri vin pe neasteptate ca briza dinspre mare, iar altele cresc din samanta prieteniei… – Reymond E. Feist, in "Magician"

Cel mai neplacut lucru in viata este sa te simti in plus acolo unde, candva, erai totul. – autor necunoscut

O iubire e mai curind un proces de autosugestie… Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu la inceput sa-ti placa femeia fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu este loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. – Camil Petrescu, in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"

Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi. – Mihai Eminescu

People need love the most when they deserve it the least

When you were born, you were crying and everyone around you was smiling. Live your life so that when you die, you’re smiling and everyone around you is crying

Sentiment de sentiment pierdut

2009-10-11T20:51:00.001+03:00

Noapte alba, ganduri peste ganduri, imagini ce alearga agitate prin mintea ta fara noima, intre vis si realitate…tresariri din 10 in 10 minute..minute ce ti se pareau ore, fiecare 10 minute un alt vis, un alt ciclu de somn…panica ? Perna uda…oare de ce ?Lacrimi…Parca ai trai in « Lacustra » lu Bacovia, patu-ti e moale dar starea ta interioara il transforma intr-o scandura umeda. Te framanta intrebari, le cauti raspuns, nu e bine, cauti alt raspuns…se nasc alte intrebari. Simti un gol in stomac si o senzatie de singurate. Mai stie cineva ce simti, oare intelege?..Daca le-ai spune le-ar pasa ? Poate pentru moment, oricat ar tine la tine, esti independenta, majora, vaccinata, nu mai esti un copil, si totusi te simti fara pic de ajutor si-ti vine sa strigi…si totusi..fiecare e singur responsabil de gandurile, faptele si sentimentele sale. De aici tre’ sa te descurci singur sa-ti faci ordine in suflet. Teama, deznadejde, neincredere, singuratate, sentiment de sentiment pierdut. Deschizi ochii…cu atat de mare usurinta ca te si intrebi daca ai inchis un ochi toata noaptea, parca nici n-ai dormit, si totusi iti amintesti , destul de vag, ultimul vis ciudat si aiurea…si altul…Te uiti la mobil (da, da, stiu ca nu e bine sa-l tin sub perna).. niciun mesaj…si parca il simtisesi vibrand…oftezi adanc..te uiti la ceas…doua jumate…Toata casa doarme, se aude un sforait surd din vecini in linistea noptii…pe strada rar trece cate un taxi, o masina in graba sau un motorist dement…de oameni nu se poate pune problema, probabil vreun betiv ratacit…desi slabe sperante. Toti dorm numai tu nu…Te mananca degetele sa dai mesaj…doare…vrei sa urli dar ti-e mila de vecini si…parca n-ai putere… Iti simti fata uda, perna uda, ochii grei, foarte grei, umflati, nu mai poti respira, nas infundat, muci in gat…beah.…umezeala….Pui capul pe perna, exact ca pe scandura aia uda, bacoviana si nici nu-ti dai seama cand gandurile ti se amesteca haotic, imaginile vin tot mai rapid, ametesti ca intr-o betie grea si …atipesti cu telefonul in mana…Somnul cel mai adanc e de la 3 dimineata in colo si totusi…acum visele sunt mult mai calme, mult mai pacifiste, te-ai resemnat. Cand lucrurile devin roz suna o alarma…Mobilul…si ah..mesajul pe jumate scris, disperarea, lacrimile…parca te-ai mai calmat…Si totusi, sa te scoli, sa iesi din casa cand totul e atat de gol si greu, cand vrei sa ramai doar tu si soarta, cand vrei sa-ti ungi ranile sufletesti cu un vin fiert…ah…scortisoara, cand iti vine sa-ti versi amarul in frigider, cand esti suparata pe tine, pe el, pe ea, pe ei toti, cand ii simti pe toti departe de tine, reci, grei, secretosi, nepasatori…Golul ala din stomac nu te lasa, daca bei acum o cafea ii vei da apa la moara fluturelui din stomac si se va zbate si mai tare…si totusi ce chef ai acum de o cafea care sa-ti absoarba zumzetul din creier, ameteala aia de post-insomnie. Treci pe langa oglinda, oglinda in care candva faceai poze…Vai ce moaca ai ! Cearcane…ochi umflati, privire goala. Nu poti pleca asa…dar trebuie ! De ce ? Linguri reci p ochi si calmeaza starea de post-plans, glande lacrimare suprasolicitate, simti ca explodeaza, ustura ochii… »Machiaj obligatoriu ! Asa ochi trezesc numai compatimiri. Oare ? Nu m-am mai boit asa de muuuult. Dar parca nu arat asa rau, schitez un zambet…FALS ! E innorat dar imi iau ochelarii de soare, o sa mint ca am conjunctivita.
RATB…Compostez bilet, n-am chef sa ma cert cu muierile alea artagoase, metrou…

Intalnirea cu fetele…o ciocolata calda…o vorba dulce…parca sunt in convalescenta. Nu stiu cum au reusit dar simt ca zambesc… Golul tot e..in inimioara, in stomac dar se umple…ca un buretel. E o stare umana…pentru ca sunt om, am sentimente, simt bucurie, simt atasament, simt tristete, mai si sufar dar stiu ca nu poate ploua tot timpul iar daca e soare mereu ma doare capul. Am nevoie de timp si de un somn bun sa ma refac…De shopping n-am bani…Dar vine el..si salariul…

Sedative, muzica emo…sa fim seriosi ! Compania unora si timpul sunt cele mai bune tratamente pentru sentimentul de sentiment pierdut…si totusi…acum ca e soarele sus pe cer sunt mult mai lucida. De ce oare avem tendinta sa exageram si sa vedem asa negru uneori (mai ales noaptea- mde, s-a studiat treaba, cica lipsa luminii da stari depresive)…Niciodata dracul nu e asa negru … »

O gaseste adormita pe canapea cu o ciocolata amaruie langa ea. O simte, stie cum se simte si doare..doare ca nu-i poate face nimic (oribil sentiment sa vrei sa ajuti si sa nu ai cum, sa-ti fie teama si sa incerci), orice i-ar zice nu va auzi…si totusi o poate indulci cu o ciocolata…It’s a matter of time. Ii va trece ! Nu e nici prima si nici ultima data…

Boredom?

2009-09-30T20:55:00.001+03:00

O stare de spirit temporara.Check this out:

Va doresc sa intalniti numai oameni ca voi!

2009-09-29T20:49:00.001+03:00

Un profesor este "bun" sau "rau" nu dupa criteriul "cum vine la ora, preda lectia, umple catalogul de 2 sau de 10 si pleaca". Un profesor adevarat este cel care ramane peste ani si ani in sufletul elevilor sai, ii invata carte, si, mai presus de asta le da o lectie de viata, se implica in formarea unei gandiri, unor principii, unor OAMENI. Profesorul bun fie este indragit din start, considerat pe aceeasi lungime de unda cu invataceii, fie este urat, temut, ramas in amintirile ce creeaza panica, insa odata cu maturizarea tanarului, devine inteles si apreciat dincolo de isteriile lui/ei temporare.

Lasand la o parte introducerea pompoasa, imi vin in minte vorbele unei temute profe din liceu, de fapt, as putea spune cea mai temuta mai ales daca ne referim din punct de vedere didactic (nu dau nume, se va regasi eventual…iar cine stie..cunoaste:) ).

De fiecare data cand se ivea ocazia sa ne mustre, sa ne laude ori sa ne faca vreo urare ne spunea ca ne doreste in viata sa intalnim numai oameni ca noi (atat din punct de vedere al calitatilor cat si al defectelor), pentru ca doar asa vom reusi sa ne cunoastem pe noi insine mai bine, asa ne vom putea vedea plusurile si minusurile, in concluzie, numai asa vom fi fericiti, ne vom schimba in bine, vom renunta la naravuri…si…de unde mai pui si proverbul ca "cine se aseamana se aduna" (cu cine ne putem intovarasi mai bine decat cu oameni ca noi, cu care suntem pe aceeasi lungime de unda?).

Ideea ar mai fi si ca in viata in continuu ai ceva de invatat, intreaga viata este de fapt "o scoala" a cunoasterii de sine si nu se opreste nicidecum odata ce imbracam roba de absolvent. Avem de invatat cate ceva aproape de la orice om pe care il intalnim, trebuie doar sa deschidem ochii mai larg. Nimic nu este intamplator, fiecare individ are un rol mai mic sau mai mare in drumul nostru.Nu exista oameni buni sau oameni rai, fiecare om are o esenta buna, pentru ca fiecare a pornit candva de la o esenta buna.

Avem de invatat de la dusmani, avem ce invata de la prieteni, de la parinti, rude, de la oameni obisnuiti cu care nu am schimbat decat un zambet, oameni cu care poate nu am vorbit niciodata dar totusi i-am privit, i-am simtit, i-am inteles, admirat sau compatimit. Parintii ne indruma primii pasi in viata, familia ne este alaturi, dusmanii de multe ori ne ajuta sa ne vedem mai bine partile negative (probabil prin ei), prietenii ne ajuta sa ne descoperim mai bine, sa ne vedem mai clar partile bune, sa capatam incredere si sa renuntam la partile noastre rele, simplii trecatori prin viata noastra ne pot da de gandit, de meditat, de analizat la rece…

Invata din seninatatea unui copil sa te bucuri de micile lucruri frumoase din viata, uita-te la oamenii nevoiasi, defavorizati, batrani, infometati, vecinii de la blocul de vis-a vis care se inghesuiesc cate 4-5 insi intr-o garsoniera minuscula-au curajul sa zambeasca, au invatat sa fie fericiti cu mai putin, cu stomacul ceva mai gol…pentru ca fericirea nu costa bani, depinde doar de noi.

Interesant este cum apar oameni de la care ai de invatat cate ceva exact in momentul si in situatia in care ai cea mai mare nevoie de ei. Intamplare?

Se intampla sa cunosti oameni deosebiti fix in momentul in care nu mai vrei nimic, nu mai ai incredere in nimeni si nimic, nu mai ai incredere in dragoste, in prieteni, esti sictirit/a de toate chestiile nasoale ce ti s-au intamplat in timp, de toata lumea "de cacao" cu care ai avut de-a face. Oare chiar asa au fost aceia? Probabil si eu candva am fost la fel…Deci? Se intampla ca acestia sa-ti deschida ochii si sa vezi mai bine ce se intampla si ce s-a intamplat in jurul tau, sa mai arunci o privire la cat de plin sau nu este paharul si sa vezi ca nu e chiar asa negru… Probabil ei au fost tot timpul langa tine insa tu nu i-ai auzit, nu i-ai observat, i-ai ignorat pierzandu-te in alte detalii, ai trait pana acum cu ochelari de cal vazand doar ce vroiai sa vezi.

Face bine, chiar pustiu de bine sa intalnesti oameni ca tine, atat cu calitatile tale cat si cu defectele tale, de la ei ai cele mai multe de invatat.

Deci, va doresc si voua, cum mi s-a dorit si mie, sa intalniti numai oameni ca voi (atat cu bune- e extraordinar, cat si cu rele-este greu, poate neplacut, dar este constructiv)!
P.S: Doamna Profesoara Luminita Ursea- chimie

Miroase a toamna!

2009-09-10T20:48:00.001+03:00

Un nou septembrie, aceeasi veche emotie..de toamna. Prima ploaie care nu mai are acelasi miros de vara, prima dimineata rece si umeda, prima senzatie de frig dupa o vara torida, primele hoteluri inchise la mare, primii copii intorsi din vacanta povestindu-si peripetiile din vara, primele revederi dintre acestia dupa vacanta mare, prima seara teleleu in care chiar ca mi-e friiiig, prima zi gri -innorat, sta sa ploua daca nu toarna cu galeata deja iar tu probabil ca o si simti pe propria piele, norocos ca ti-ai luat umbrela sau cu toalele de pe tine deja fleasca…prima masina care, trecand in viteza pe strada prin balti provoaca un val de un metru juma’ si iti face dus (Ralu’ stie ce show i-am facut unei pitzipoance de trafic din cauza asta, numa ca asta a fost de 1 mai ) Interesant e cum aproape instantaneu cu inceperea ploilor apar pe la Universitate multi comercianti de umbrele, de ceva mai mult decat o unica folosinta insa nu cu mult, suficient de bune pentru inceputul de toamna cand vantul nu are atat de mult tupeu sa ti-o intoarca cu cracii in sus, ma rog, vorba vine), primele scoli deschise (ah, si acum parca simt mirosul scolilor la inceput de septembrie, e un miros aparte, amestec de cerneala tipografica, rechizite noi, creioane, cerneala, tamplarie noua, sau…nu, avand in vedere criza economica ce s-a instalat de cand am terminat eu scoala, detergent ieftin, miros de curatenie, ce sa mai, in orice caz…mirosul de scoala ca si mirosul de biblioteca, librarie, farmacie, metrou, CFR, casa lu X, apartamentul lui Y le am fixate undeva intr-o memorie olfactiva), primele fructe de toamna coapte, prune din belsug, pere, primul cules de vie, primul must (and yeah..that is a must have :P), primele amintiri de vacanta presarate cu mai multa nostalgie decat pana acum, primul « adio » luat de la mare, amintirea noptilor scurte dar nebune de vara, mirosul de vinete coapte, galustile cu prune (mmm), amintirea iubirii tale de-o vara (ce frumos a fost, inca mai simti fluturasii aia tembeli din stomac) sau poate iubirea de vara se continua cu una de toamna si imparti umbrela cu el/ea…

Ploua cu clabuci deja, privesti pe geam si asculti ploaia…Nostalgie…Gri…un gri care atunci cand nu va mai ploua se va schimba in zeci de nuante de culori si va cuprinde inreg pamantul…cate nuante atatea sentimente, atatea nostalgii, atatea visari, atatea emotii, emotii si stari aparte pe care numai toamna ni le poate oferi.
Da, miroase a toamna !

Doua cani de cafea impreuna cu un prieten :)

2009-07-29T20:47:00.001+03:00

O micuta "pilda" adunata de pe ici si colo…

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva
lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de
maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe
studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în
borcan, scuturându-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din
nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã
era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în
borcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou
pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat
în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf
reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã
de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi,
serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã
puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante
pentru tine."

*"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta…… Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e
doar nisip." *

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele
douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."

Si cu ocazia asta, nu stiu de ce, mi-am amintit de filmul Chocolat (Ciocolata cu dragoste) cu Johnny Depp

"Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea..."

2009-07-27T20:44:00.001+03:00

"Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta"

Alergam de nebuni in viata cautandu-ne un sens. Despre iubire se zice ca atunci cand o intalnesti cu adevarat o simti, e un soi de magie, o potrivire de ganduri, de fapte, de destine, de vieti, o regasire a eului intr-o alta fiinta pentru a-ti cunoaste mai bine propriul eu, o detasare de lucrurile de suprafata, o stare de plutire, un sentiment divin, in toate sensurile cuvantului.
Se pare ca atunci cand intalnim jumatatea, acea reflectie in oglinda a noastra, ne regasim pe noi cu adevarat…si cred ca asta este si scopul.
Cat traim o cautam…de multe ori traim ca niste ignoranti si trecem pe langa ea fara sa ne dam seama, unori ne pierdem in chestiuni de suprafata, chestiuni mult prea materiale, superficiale si pierdem din vedere scopul…iar alteori o intalnim, o simtim si renuntam la ea pentru ca ne ascultam mai mult vocea ratiunii decat cea a inimii ceea ce e cu doua taisuri ale naibii de dureroase.

Mult timp m-am intrebat ce este dragostea, care din sentimentele nutrite a fost real si incadrabil in aceasta definitie…m-am pierdut in ganduri si in neant…pana cand la o discutie cu EL am tresarit si cu un flashback am retrait cea mai frumoasa perioada din viata mea..

Pur si simplu, vorbind despre noi si despre ce a fost mi-a adus in fata o scena din "City of angels" cu Nicholas Cage in care un anumit personaj in momentul in care moare este intrebat care a fost cel mai fericit lucru din viata lui. Nu mai tin minte ce mi-a zis dupa, nu stiu daca el si-a gasit cuvintele dar cert este ca amandoi am inteles esenta si ca amandoi aveam acelasi raspuns, de fapt, aveam propriile raspunsuri in fata.
Chiar daca s-a terminat candva (oare?) nu vor exista niciodata regrete in aceasta privinta….indiferent de ce am spus la furie…
…pentru ca a fost un sentiment unic simtit candva, pentru ca a fost o parte din mine, din viata mea, pentru ca m-ai ajutat sa te descopar, sa ma descopar, sa invat sa iubesc, sa simt, sa ma bucur de viata, sa simt fericirea, sa nu mai am nevoie de nimic, doar de tine.
Printre amintiri te-am descoperit..probabil uitasem cum e, cum esti, unde esti, cine esti…
Si totusi..cum se numeste atunci cand te gandesti clipa de clipa la el, cand nu-ti imaginezi viata fara el, cand nu-ti mai pasa de nimic altceva decat de voi si de sentimentul vostru, cand clipele fara el dor, cand fugi de nebuna sa-l intalnesti, cand ti-e groaznic de dor, cand ai renunta la orice pentru el, cand te-ai rupe de tot doar sa fi cu el, cand nu ti-ai imagina viata fara el, cand unica ta liniste, sau, adevarata ta liniste o gasesti in bratele lui ?… cand sentimentul e cald, cuvintele sunt de prisos, ochii si inimile isi vorbesc…
Asta am simtit si NOI..noi doi…impreuna…
Asta am incercat mult timp sa neg si sa ma zbat ca pestele pe uscat, sa incerc in zadar sa ma regasesc, sa caut acelasi sentiment altundeva si sa ma aleg doar cu stari superficiale, autosugestii desarte de iubire…CAPRICII…relatii bazate pe iluzia sentimentului si mult, mult prea materiale.

Mi-e dor de acea stare, de sentimentul acela pur, de adevarata iubire. Pentru tine a fost asta, si…vorba ta, nu se stie daca va mai fi..sau cine stie…
Triste sunt alegerile dintre ratiune si suflet..si asta pentru ca suntem OAMENI, suntem si spirituali si materiali, din pacate mult prea materiali..pentru ca asa vrem noi. De ce nu ne putem detasa de niste IDEI, de niste conceptii ? De ce nu vrem sa acceptam ca imaginea din oglinda este identica cu noi si totusi…diferita..sau mai bine spus » inversata » ? De ce nu ne ascultam inima ? De ce neputinta ?
Revenind la ideea de la care am plecat, definitia dragostei..
Tot despre dragoste se spune ca daca e adevarata nu moare niciodata, poate doar se transforma intr-o alta forma de dragoste.

Ei bine, nu, nu traiesc din amintiri, chiar asta simt, nu pot sa nu te iubesc intr-un fel sau altul, pentru ca da, esti si ramai mereu o parte din mine si eu o parte din tine, sentimentele reale nu se pierd, nu tin cont de trecerea timpului, distanta si alte lucruri de genul, ele raman in tine, te hranesc; fara anumite persoane nu am fi ceea ce suntem si tocmai de asta ar trebui sa le multumim ca exista.

Cu greu mi-am gasit cuvintele pentru a scrie asta si inca sint ca nu m-am exprimat suficient de bine…anumite lucruri nu pot fi exprimate…

Si da, s-a intamplat intr-o zi de vara pe cand eram o copila care nu stia ce vrea (nu ca acum nu as avea dubii uneori) intr-o zi insorita de…9 iulie ?De atunci ai fost langa mine mereu, neconditionat si mereu cu multa dragoste.
Chiar daca au fost momente in care ne-am certat ca la usa cortului, am plans impreuna, ne-am facut reprosuri, intotdeauna a existat acest sentiment, niciodata niciunul dintre noi nu a vrut sa raneasca, sa faca rau. Langa tine am fost cu adevarat EU, tu cred ca ma cunosti cel mai bine, tie iti pot spune orice…si tu mie la fel, langa tine imi piere orice inhibitie si asta nu o va schimba nimeni si nimic…niciodata. Toate astea sterg cu buretele ceea ce a scartait vreodata, ramanem cu amintirea momentelor placute, al sentimentului divin trait impreuna. Ma bucur ca te-am intalnit! Ai fost singurul pentru care am simtit asta…din plin!

"Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa,
Celor care cred ca dragostea v-a mai schima ceva……"

Ce ne invata filmele americane

2009-07-04T20:43:00.001+03:00

Din ciclul "ce mai gasim funny pe net", iata ce ne invata filmele americane
Promit ca in viitorul apropiat sa scriu si chestii "de la mine" pentru ca (cine stie cunoaste) am destule de zis insa sunt sub presiunea timpului…cand voi dispune de mai mult timp o sa-mi pun si ideile pe hartie…sau, ma rog…intr-un .doc, .txt, etc. Cum se numeau oamenii cu idei by the way?…………LAPSUS
Pana atunci….
Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu "lectiile" date de filmele
americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor.
Despre ce este vorba? Sa vedem:
1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.
2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.
3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.
4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.
5. Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.
6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.
7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.
8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.
9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.
10. Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.
11. Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.
12. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.
13. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.
14. Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.
15. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.
16. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.
17. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.
18. Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.
19. Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi – dar numai in cele mai transparente desuuri – sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.
20. Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier text nu va avea cursor, dar va spune in-totdeauna: "Introdu parola".
21. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.
22. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie
23. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.
24. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.
25. Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.
26. Cand sunt singuri, toti ofiterii straini prefera sa vorbeasca unul cu altul in engleza.

O melodie de care m-am indragostit

2009-06-24T20:36:00.001+03:00

N-am mai fost demult innebunita dupa o melodie incat s-o ascult pe repeat cateva ore la rand.
Despre Sleepy Rebels- Looking glass este vorba, ea face parte din soundtrackul filmului "Weekend cu mama", film pe care tocmai l-am vazut aseara si pot spune ca m-a impresionat intr-un fel, nu prea ma asteptam la asa ceva de la un film romanesc, dar nah..incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca si noi am inceput sa facem filme bune, realiste (De la Mungiu incoace) mai ales cand vine vorba de drame. Pentru cei interesati, filmul ruleaza in cinematografe de ceva vreme, este in regia lui Stere Gulea si o are in rol principal pe Adela Popescu (cred ca e si primul ei rol mai …dark ca sa nu mai zica gurile rele ca e tipul mironositei de telenovela).
Nu stiu sa zic concret daca filmul sau aceasta melodie din soundtrack m-a facut sa plang la final, cert este ca melodia este foarte dreamy si imi da o stare aparte de fiecare data cand o ascult, e absolut superba…mai ales ca tipa care canta seamana la voce cu Katie Melua, una dintre vocile feminine pe care le ador (din melodiile lui Katie u should check out "Piece by piece" si "Closest thing to crazy" presupunand ca "Nine Million bycicles" o stiti deja).
Auditie placuta !

If you get a job in Romania

2009-06-24T20:32:00.001+03:00

Some little advice if you get a job in Romania

1. Words like futui, in pula mea, pula and other such expressions will not be tolerated or used for emphasis or dramatic effect, no matter how heated a discussion
may become.
2.. You will not say si-a bagat pula when someone makes a mistake, or s-a cacat pe el if you see someone being reprehended, or baga-mi-as when a major mistake
has been made. All forms and derivations of the verb a se caca and a se fute are utterly inappropriate and unacceptable in our environment.
3.. No project manager, section head or administrator under any circumstances will be referred to as pula de om, cacanaru or boul.
4.. Lack of determination will not be referred to as pularau nor will persons who lack initiative be referred to as muiangiu.
5.. Unusual or creative ideas offered by management are not to be referred to as porcarii.
6.. Do not say futu-ti mata if somebody is persistent; do not add pula mea, if a colleague is going through a difficult situation. Furthermore, you must not say am pus-o
(refer to item 2) nor o sa ne-o traga when a matter becomes excessively complicated.
7.. When asking someone to leave you alone, you must not say du-te-n pula mea or should you ever substitute "May I help you?" with, ce pula mea vrei?.
8.. Under no circumstances should you ever call your elderly industrial partners bosorogi imputiti.
9.. Do not say ia mai mereti-n pula cu cacatu asta when a relevant project is presented to you, nor should you ever answer futu-te-n cur when your assistance is required.
10.. You should never call partner representatives as boul dracului or tampitu ala.
11.. The sexual behavior of our staff is not to be discussed in terms such as pizdulica buna, futaciosu or homalau lu peste.
12.. Last but not least, after reading this note, please do not say ma sterg la cur cu textul asta. Just keep it clean and dispose of it properly!!!
Good luck!